SANTAGO DE CUBA – CEL MAI CARAIBIAN ORAŞ CUBANEZ
De data asta nu am mai avut noroc cu Viazul. Autobuzul a ajuns cu o întârziere de 2 ore în Camaguey şi nu a recuperat nimic pe parcurs. Din contră, s-a târât cu 40 km la oră până în Santiago, cei doi şoferi, de circa 98 de ani fiecare, fiind foarte grijulii să nu piardă pe drum niscaiva table sau roţi.
Casa particular rezervată online în Santiago de Cuba ne-a şters, însă, orice plictiseală şi amorţeală acumulate în autobuz. O vilă superbă ca o bijuterie, cu mobilier şi biblioteci populate cu cărţi de excepţie. O grădină de vis, un patio răcăros, într-un cartier de fiţe, cu arhitectură de excepţie. Pe scurt, casă de intelectuali cu tradiţie, probabil a bunicilor actualei gazde – fină, drăguţă, cu nume rusesc, cu care s-a procopsit în vremea sovieticilor.
CE SĂ VEZ ÎN SANTIAGO DE CUBA
Şi Santiago este o bijuterie de oraş, începând cu natura de vis şi continuând cu arhitectura impresionantă şi cu străzile în pantă, ce coboară abrupt până în golf.
Impresiile în imagini relevante le-am pus aici.
Cea mai frumoasă şi faimoasă este catedrala cea gri, Catedral de Nuestra Señora de la Asunción, construită la începutul sec XVI. Interiorul este măreţ, cu dantelăriile bleu de pe arcade şi tavan. Dar nu sunt de ratat nici turnul său şi priveliştea pe care el o oferă asupra Parcului Cespedes şi a oraşului adunat la poalele înaltului lanţ muntos Sierra Maestra.
În Santiago se află câteva locuri emblematice pentru Cuba:
Casa lui Fidel Castro, modesta si galbena, din tineretile sale sarace.
Casa guvernatorului Diego Velazquez, în dreapta Catedralei, cea mai veche casă încă în picioare din Cuba, datând de la 1522…toamna. O panoramă excelentă asupra portului îţi oferă terasa Velazquez.
Vizitează neapărat, măcar câteva minute, Muzeul Carnavalului (cel din Santiago , din iulie, este, probabil, cel mai mare carnaval caraibian), Fabrica de rom Bacardi
Şi Muzeul cel plin de artă şi istorie fondat de Emilio Bacardí Moreau, fost primar şi magnat al romului.
Castelo San Pedro del Morro
Cel mai înţelept lucru pe care să îl faci după-amiaza tu, turist însetat de frumuseţile locului, este să mergi la Castelul El Morro.
Poţi să te urci în autobuzul 212 din centru până la Ciudamar şi apoi o bună bucată pe jos. Sau poţi antama şi împărţi în mai mulţi o maşină clasică americană, care să te poarte cei 10 km în afara oraşului.
Cu 16 CUC un Chevrolet auriu din 49 cu un cubanez negru şi isteţ ne-a purtat ca vântul şi ca gândul sus, spre coastă şi ne-a şi aşteptat să ne întoarcem.
Cocoţat amenintăţor pentru piraţi, pe o stâncă ameţitor de înaltă şi de abruptă, fortul San Pedro (construit în 1587 în scopuri militare, actualmente sit UNESCO) ne oferă, contra a 4 CUC, cel mai spumos spectacol al întregii vacanţe.
În dreapta sa, ţărmul franjurat şi împădurit, plus două insuliţe verzi, cu case de poveste.
În faţă: zidurile fortificate din piatro ale castelului.
În zare şi în stânga, cât cuprinde, apele oceanului, scăldate în lumina portocalie a apusului.
La 5 şi ceva apar câţiva tineri îmbrăcaţi în uniforme militare tradiţionale, albe. Defilează serioşi în bocancii lor uriaşi, arborând steagul şi pregătind focurile de tun, pentru ceremonia cañonzao cu care salută, seară de seară, fiecare apus. Exact pe când soarele se prelinge, însângerat şi învins, în ape.
Hasta nanana, Santiago! Mâine începem o nouă aventură cubaneză.