As putea sa incep cu orice altceva povestea mea despre DARKEST HOUR, caruia tocmai i-am vazut in seara aceasta avanpremiera, la Grand Cinema Baneasa. Dar nu ma lasa inima sa nu incep chiar cu faptul ca, timp de 2 ore, m-am lasat cucerita de un PERSONAJ senzational. De un rol principal absolut briliant, interpretat de zile mari de Gary Oldman in pielea lui Churchill – pielea cea greu pusa la incercare de anii celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Alaturi de el, Kristin Scott Thomas, Lily James, Stephen Dillane, Ronald Pickup și Ben Mendelsohn fac niste roluri excelente.
Si da, DARKEST HOUR chiar este un film de exceptie, pe care toti l-am asteptat cu sufletul la gura!

In regia lui Joe Wright (pe care il stim deja din Atonement, Hanna, Pride & Prejudice si Anna Karenina), cu un scenariu semnat de Anthony McCarten (cel care m-a dat pe spate in 2016, cu The Theory of Everything), nu este inca un film despre W.W. II, ci un film de referinta. Un film despre bataliile care se duc si in spatele frontului; despre luptele psihologice, despre greutatea uriasa de a lua decizii in numele altora si despre lupta cu propriile slabiciuni.

Sa ne oprim putin si sa ne gandim la ce spunea Churchill insusi despre semnificatia din spatele succesului si esecului.
„Succesul nu este definitiv, eşecul nu este fatal; curajul de a continua este ceea ce contează.”
Original si profund concept, nu-i asa?

Filmul DARKEST HOUR este povestea dramatică și impresionantă a celor patru săptămâni, din mai 1940, în care curajul lui Churchill de a-și asuma poziția de lider adevărat si de a lua si a-si asuma decizii cu greutate a schimbat, practic, cursul istoriei lumii.

Pe scurt, la începutul celui de-al doilea război mondial, când capitularea Franței era iminentă, Marea Britanie are de luat o decizie care va schimba soarta acestui război.
Fiindcă forțele naziste păreau de neoprit, iar armata aliată era încolțită pe plajele din Dunkirk, soarta Europei occidentale se află în mâinile nou-numitului prim-ministru britanic, Winston Churchill.

Acesta duce o luptă pe două fronturi – pe cel intern, trebuie să facă față mașinațiunilor rivalilor săi politici. Iar pe plan extern are de luat decizia de a duce negocieri de armistițiu cu Hitler, salvând, astfel, națiunea britanică de costul unui război, sau de a merge înainte cu războiul, deși acesta pare deja pierdut.
Ti-am trezit deja curiozitatea sa mergi sa il vezi si tu?
Vizionare placuta! Iti garantez ca vei sta cu sufletul la gura!