Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la televiziunea copilăriei noastre, la Mira – cea frumos curgătoare pe micile ecrane, în loc de filme sau emisiuni -, la propaganda politică ori la peştele cel azuriu şi veşnic cocoţat pe televizor, mai că îmi stă mintea-n loc de mirare!

Am început cu “nu ştiu alţii cum sunt” pentru că, da, spre marea mea stupoare, chiar există şi oameni născuţi după 90.
Care, pe deasupra, sunt şi deja maturi!
(Ba încă unii mai au şi joburi şi bloguri.)
Şi pentru care lipsa de tehnologie din copilăria mea pare aşa, ruptă din colecţia ceauşistă „Povestiri ştiinţifico-fantastice” .
Ori de prin emisiunea lui Alexandru Mironov, “Ştiinţă şi imaginaţie”. (În fine, mai mult imaginaţie decât ştiintă…)

Vorba lui Valentin Ceauşescu (nu, nu fiul răposatului Ceaşcă, ci Vali, colegul meu de serviciu, şi el un exemplar din ăsta de puştulică post decembrist):
“Ileana, pe vremea ta, voi ciopleaţi mesajele pe Aifoane din piatră, cu dalta şi ciocănelul, nu?”
Mulţumesc,Vali! Nici că se putea face un rezumat al situaţiei mai grăitor de atât!
Noroc că mă ţin bine şi mă mai ţine încă memoria externă.
Şi pot să îi provoc, pe toţi cei născuţi după 90, la un mic exerciţiu de imaginaţie.

Aşadar, dragelor şi dragilor, imaginaţi-vă (pentru câteva minute), viaţa în alb-negru, presărată pe alocuri cu tonuri de gri!
Ternă, ca o eternă zi de noiembrie.

Căci da, cam aşa era viaţa noastră şi PROGRAMUL NOSTRU TV în “epoca de aur şi împliniri măreţe”, în faţa veşnicelor noastre televizoare alb-negru.
La care (în cazul fericit în care nu se oprea curentul electric) vizionam zilnic nişte amărâte de desene animate mioritice , cu Mihaela şi Azorel ori cu Bălănel şi Miaunel.
Asta pe lângă nelipsitul “Telejurnal”, unde se mânca propagandă ceauşistă pe pâine.
Că bine zicea melodia lui Arieş:
“Aseară,
la Telejurnal,
am văzut iar
caşcaval”.

Fericirea maximă ne lovea la sfârşit de săptămână, duminica, atunci când ne scăldam într-un festin de programe de maxim 5 ore.
Duminica dimineaţa mi-o începeam, inevitabil, cu filmul pentru copii, producţie autohtonă.
Cât am mai călătorit eu prin lume şi câte aventuri am trăit alături de “Cireşarii”, corabia Speranţa şi “Toate pânzele sus”, “Fram, ursul polar”, “Mihail câine de circ”, “Maria Mirabela”, “Harap Alb”, “Pistruiatul” ori “Dumbrava minunată”, la pachet cu Lizuca şi Patrocle.

În fine, mai era un fel de chestie, numită “Viaţa satului”, lungă cât o zi de post negru. În timpul emisiunii ăsteia, însă, preferam să ies să mă joc pe afară. Sau să citesc cărţile aferente filmelor mai sus-menţionate.

Apoi ne mai dezmorţeam spiritul cu cele cateva minute preţioase de “Cascadorii râsului”. Şi cu câte o emisiune de divertisment, când şi când, gen “Varieţăţi” sau “Cu mască, fără mască” (un strămoş al actualului “Te cunosc de undeva”).

Şi, duminică seara, beatitudinea:
În programul de filme se mai strecura, cum-necum, câte un film străin. Vechi de prin 1900 toamna. Dar ce mai conta? Aşa zăream şi noi câte un colţ alb-negru de Hollywood sau de Paris…

Toată lumea a început apoi să îşi instaleze PRIMELE MINUNI ALE TEHNOLOGIEI TV: antenele care “prindeau bulgarii”.
Ei, nu pe bulgăroii vecini şi prieteni îi prindeau ele. Ci programele transmise de televiziunea lor. Care, din lipsă de cenzură şi restricţii ceauşiste, erau mult mai diversficate decât ale noastre!
Şi iată cum tot poporul de la nord de Dunăre, vorbitor de română, a văzut desene animate în bulgară.
Şi “Studioul X” – cu muuulte filme de calitate.
Ori serialul-fluviu “Moştenirea familiei Guldenburg”, dublat tot în bulgară.
Nimeni nu înţelegea, evident, nimic. Dar nici că ne păsa! Măcar vedeam ceva captivant!

După care au urmat MEMORABILELE APLICAŢII TV:
ecrane colorate aplicate pe ecranul televizoarelor!.
Mai exact, nişte dreptunghiuri vopsite în degrade, care se prindeau cu picioruşe speciale şi stăteau în faţa ecranului.
Şi, astfel, cu aceşti “ochelari” vopsiţi, televizorul nostru prindea culoare-n obraji. Şi viaţa părea mai roz. Şi imaginile alb-negru păreau mai pline de viaţă.
(Cei născuţi înainte de 90 sigur îşi amintesc şi ştiu despre ce e vorba. Ceilalţi – să îşi continue exerciţiul de imaginaţie la care i-am provocat, da?! Ca să nu mai aud vorbe că românul nostru nu ar fi inventiv şi întreprinzător!)

Mie, una, PRIMUL SEMNAL (DE ALARMA) TV mi-a venit de la Cristian Ţopescu.
Comentator extraordinar şi polivalent, care, la un campionat mondial de patinaj artistic, a început, pe nepusă masă, să descrie, în detaliu, cu talent de pictor şi cu un simţ artistic vădit, rochiţele concurentelor.
Culori, detalii, degradeuri, elemente de croială, dantele, paiete – toate, toate au început să se înfiripe si sa prinda viata, uşor-uşor. Nepercepute de ochi din imaginile plate, alb-negru, au prins, însă, contur în imaginaţia mea (şi a celorlalte mii de telespectatori români holbaţi către micile ecrane).

Şi, brusc, am avut REVELATIA:
Păi, frate, dincolo de ecran există, chiar există culori.
Iar televizorul ăsta chiar este o sculă mult mai şmecheră decât credem noi!
Chiar trebuie să aibă, undeva, acolo, ascuns în interiorul lui, un decodor magic, care ne poate aduce lumea mai aproape, cu tot cu culorile şi sunetele sale secrete.

Nu cred că o să uit vreodată momentul în care mama a apărut acasă cu un TELEVIZOR COLOR.
Cumpărat, evident, cu pile şi pe sub mână.
Brusc, ziua ploioasă de septembrie s-a transformat în cea mai colorată şi mai luminoasă zi. Şi inima mi-a bătut în ritm vesel şi nebun de salsa.
Explozie de senzaţii noi, de culori pe bune, de imagini altfel. Sincer, în anul ăla am simţit că a venit Crăciunul de două ori!

Duminica.
Singura zi când se difuza cât de cât un program mai de Doamne-ajută, aşa cum ţi-am pomenit mai devreme.
Ne întâlneam toţi, cu veri, fini şi prieteni de familie, acasă la cei care aveam televizor color.
Era un moment unic, de veselie, de antren şi de hâhâială maximă.
Ce messanger? Ce chat? Ce facebook?
PRIMA FORMĂ DE REŢEA DE SOCIALIZARE DIN ROMÂNIA datează de atunci! Şi a fost formată de şi în jurul televizorului color (aparţinând clanului, blocului sau cartierului!) 🙂

Şi iată că, revenind în prezent, reţelele de socializare ne sunt acum la doar O BUTONARE A TELECOMENZII TV distanţă!
Datorită televizoarelor din ce în ce mai evoluate şi mai inteligente. (Muuuult mai evoluate decât scula şmecheră de televizor din imaginaţia mea de copil. Când gândurile îmi fugeau departe, departe, având un fond sonor asigurat de comentariile lui Cristian Ţopescu!)

În epoca INTERCONECTIVITĂŢII, era de aşteptat ca televizorul să nu mai fie ce a fost.
Să nu mai fie pasiv.
Ci să devină şi el interactiv.
Prezent în comunicarea internautică!
Şi să te facă şi pe tine parte integrantă a întregului concept de televiziune altfel!

Căci de pe aceste televizoare SMART de ultimă generaţie ne putem acum conecta direct la internet.
Şi putem socializa.
Putem vorbi şi noi – nu, nu singuri cu televizorul, ci cu cei dragi, pe Skype ori pe Twitter.
Putem instala o mulţime de aplicaţii – Youtube, de exemplu, pentru a asculta hiturile noastre de suflet.
Şi ne putem accesa jocurile preferate!
Am ţinut neapărat să subliniez chestia asta cu jucatul pe televizor. Nu că aş vrea să mă repet, dar eu, una, ca să mă joc jocurile preferate, ieşeam în curte, pe vremea când singura aplicaţie disponibilă pe televizor era sticla aia vopsită, aplicată pe ecran!

Nici nu ştii cât mă roade tentaţia unui astfel de televizor SMART.
Pentru o experienţă nouă, total schimbată, pe care jinduiesc să o trăiesc. Şi pentru că ideea în sine de televizor s-a modificat deja complet. Şi a evoluat enorm.

Ba chiar m-am hotărât să stau cu ochii pe oferte speciale, aşa cum am văzut în ultima vreme în magazinul MarketOnline.ro
Uite, de exemplu, televizorul LED Philips 3D 40PUS6809/12 cu diagonală 101cm costă aici 2.749 lei – preţ special, redus de la 2.999 lei.

Chiar nu e greu să mă înţelegi de ce mă tentează, nu-i aşa?

Pour les connaisseurs, iată şi câteva detalii tehnice, de care sunt atât de entuziasmată, încât nu am cum să nu le împărtăşesc cu toată lumea:
Noul televizor SMART Philips 3D m-a cucerit, în primul şi în primul rând, cu imaginea sa pur si simplu re-vo-lu-ţio-na-ră, de o claritate Ultra HD 4K.
Pot să plec, seară de seară, într-o călătorie fascinantă şi mega-realistă, datorită efectelor 3D. Şi nu plec singură, ci însoţită! 😉 Căci preţul include 2 perechi de ochelari 3D.
Da, ce poate fi mai cool decât o vacanţă exotică în doi? Chiar dacă este experimentată numai pentru o seară, pe National Geografic, în faţa unui televizor SMART 3D ultraperformant.

În plus, atunci când mă uit la filme şi la sportul meu preferat (patinajul artistic), nu o să mai am nevoie de comentariile domnului Ţopescu despre rochiţele participantelor.
Căci imaginea este de o claritate impecabilă, până la cel mai mic detaliu.
Iar Digital Natural Motion – premiata tehnologie Philips – îmbunătăţeşte fluiditarea mişcării, dându-ţi impresia că eşti şi tu chiar în mijlocul acţiunii sau al… patinoarului. 🙂

Tocmai eu, ca o pasionată de design interior ce sunt, nu puteam să trec cu vederea fix designul televizorului care mi-a cucerit imaginaţia: un design ultra-modern, cu o siluetă ultrasubţire, elegantă şi rafinată.

Da, mi-a clar ca “bună ziua” că un televizor SMART te menţine pe val! Pe valul tehnologiei!
Şi viaţa are mai multă culoare.
Şi chiar şi istoria începe să se scrie în culori.
Iar “epoca de aur şi împliniri măreţe” şi vechile noastre televizoare alb-negru par deja legende şi poveşti.
Care încep cu “a fost odată”. Şi se curmă brusc, undeva, într-un trecut mult prea departe de realitate. Şi mult prea ciudat ca să nu-mi stea mintea-n loc când mă gândesc la el!

Dar să nu mă mai lungesc şi să risc să curgă genericul peste mine.
Am scris aceste “Amintiri din Epoca de Aur” – varianta în culori şi NEdublată în limba bulgară – pentru SuperBlog 2014.
Şi pentru toţi cei născuţi, ca mine, mult înainte de 90 (şi cărora sper că v-am creat momente plăcute şi nostalgice).
Dar şi pentru voi, toţi neverosimilii ăştia născuţi post-decembrist. Căci, iată, aşa aţi aflat şi voi, în sfârşit, cum stătea pe atunci treaba cu tehnologia non-culoare şi cu inventivitatea tricoloră, ba chiar multicoloră a românului.