Quote

Povestea unor tulnice cu motz – cu MotzArt

DOI ȘI-UN TULNIC
Am auzit pentru prima dată un tulnic… la o cafenea. Da, da. Nu pe un munte, nu transmițând vești și povești de pe dealuri și văi, ci la o cafenea-teatru, la Godot, în inima Bucureștiului, în piesa Doi și-un tulnic, acum câțiva ani buni. Și de atunci m-am îndrăgostit iremediabil. De sunetul profund și inconfundabil. De lemnul care vibrează. De lemnul care devine viu și îți spune povestea.

Și iată că vara asta am fost strigată pe nume să merg într-o zonă de vis, într-o tabără de vis, unde să aflu povestea nespusă încă a tulnicului magic – cea de-a treia ediție a taberei de tulnic MOTZart din satul cu nume predestinat, Bucium, în hanul cu nume predestinat, Hanul Ursita.
Tabăra, inițiată de doi sufletiști dragi, Mircea Florian și Oana Sav, și-a propus să păstreze vie tradiția cântatului la tulnic, să-i pună în contact pe meșterii, artizanii și cântăreții moți cu artiști din toată lumea și cu toți îndrăgostiții de acest instrument. Și, sper din suglet, să creeze noi generații de interpreți în toată țara.
Este, practic, un efort continuat cu încăpățânare de Uniunea Munții Apuseni și Fundația Florian, un proiect ce își dorește să fie un reper, o acțiune permanentă și un catalizator pentru eforturi similare de regenerare a patrimoniului cultural național.

CU MOTZart ÎN TABĂRĂ
No, dar atâția oameni faini aduși laolaltă de o pasiune comună nu mi-a mai fost dat să văd și nici să trăiesc o experiență atât de intensă într-o tabără de vară!
Căci Tabăra MOTZart cultivă o rezidență culturală care ține tulnicul în atenția și între preocupările principale ale unor profesioniști cum ar fi Mircea Florian, Florin Manca sau Andrei Dinescu, artiști care integrează deja tulnicul în concerte și manifestări artistice contemporane.
În al doilea rând, stimulează și crește numărul celor care iubesc Apusenii și tulnicul pur și simplu și vor să învețe să cânte sau să-și cumpere un instrument. Ediția a treia a adunat învățăcei și fani cu profesii, motivații și interese cât se poate de diverse: de la profesori universitari cum ar fi Mihaela si George Malița care predau momentan în Statele Unite la profesioniști în IT, finanțe sau avocați, pe lângă artiștii și muzicienii consacrați care sprijină deja această inițiativă.

UN TEZAUR UMAN CU ACTE ÎN REGULĂ – MARIANA GLIGOR
Tulnicăreasa Mariana Gligor din Câmpeni, un tezaur uman cu acte și diplomregulă, este sufletul taberei MOTZart în fiecare an.
Și de această dată sufletul taberei a fost tulnicăreasa Mariana Gligor și tinerele talente pe care le-a crescut și adunat în jurul ei și care cântă tot mai bine de la an la an, precum nepoatele ei, Geanina Onețiu și Denisa Gligor. Trei noi speranțe s-au alăturat grupului în acest an: Maria Petricele, Simona Narița și Izabela Haiduc. “Fiecare cântec are povestea lui și pățania lui” – ținea să sublinieze Mariana Gligor la cursuri și la sezătoarea care a readus la viață povești despre viața de altădată a moților din Munții Apuseni.

Cu religiozitate, Mircea Florian, inițiatorul acțiunii ține ca tabăra să înceapă și să ajungă la Pătrăhăițești, satul din Arieșeni unde trăiesc și lucrează ultimii meșteri care mai cunosc secretele construirii tulnicelor de calitate. Deși tabăra și inițativa MOTZart a adus mulți artiști și învățăcei interesați să-și cumpere propriile instrumente, comenzile nu au putut fi onorate încă în acest an iar viitorii inetrpreți le așteapă încă. Marea dramă a locului este exploatarea masivă de către companiile care nu mai lasă moților nici măcar puțin lemn de calitate pentru instrumentele specifice și unice ale zonei.

ȚARA MOȚILOR – 1 ZONĂ DE POVESTE, 3 TABERE
În luna august, trei tabere desfășurate simultan au contribuit la promovarea patrimoniului cultural și natural al Țării Moților: tabăra MOTZart dedicată tulnicului care a sprijinit-o cu semnale și pe ceea organizată la inițiativa Asociaţia RPER – Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie, menită să regenereze patrimoniul arhitectural al comunei Bucium și una care pune în valoare bogăția plantelor medicinale din această zonă, la Roșia Montană.

Cel mai prețios aur pe care îl avem este patrimoniul cultural care se poate salva doar cu eforturi reunite
„Nu suntem singurii care ne străduim să promovăm și să ținem în viață tulnicul: mai sunt eforturi susținute de Primăria Câmpeni, de grupul de tulnicărese de la Avram Iancu sau de Consiliul Județean Într-adevăr, grație profesorului Horia P. Oargă care a fondat grupul de tulnicărese “Apuseni” noi suntem prima, cea mai veche și longevivă asociație care a realizat primul și singurul CD cu semnale de tulnic și cele mai mari proiecte de promovare internațională a acestui instrument. Sunt convinsă că moții vor ști în cel din urmă să-și descopere și să își aprecieze valorile și că noi vom fi și mai puternici cînd vom ști să ne unim eforturile. Cel mai prețios aur pe care îl avem este patrimoniul cultural pentru care trebuie să știm să ne luptăm împreună. Sperăm să ne revedem cu rezultate palpabile la ediția cu numărul 30. Ne bucurăm că de la anul ni se vor alătura primăriile din Vidra și Albac și că am colaborat acum pentru prima dată cu Centrul de Promovare Turistică Vidra. M-am bucurat să descopăr că există o comunitate în formare de oameni care doresc să se mute în Apuseni din marile orașe” – spune Oana Sav(moață și ea, a coordonator de comunicare la Uniunea Munții Apuseni).

Evenimentul a fost organizat de Fundatia Mircea Florian în parteneriat cu Uniunea Muntii Apuseni cu sprijinul PepsiCo și al companiei KPMG și cu susținerea Primăriei Vidra, a centrului pentru promovarea turistică Vidra , a ziarului Unirea și portalului Alba24.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *