Gallery

Petra cea trandafirie (partea a II-a)

PETRA – ORAŞUL DE PIATRĂ ROŞIE DIN PUSTIUL IORDANIAN
Dar, înainte de toate, după ce ieri ţi-am povestit despre cum am descoperit Petra pe întuneric, haide să îţi spun şi câteva cuvinte despre istoria Petrei.

ŞTIAI CĂ?…
Ştiai că Petra a fost desemnată drept una din Cele 7 noi minuni ale lumii şi inclusă pe lista oficială anunţată pe 07.07.2007?

Şi că, de 20 de ani déjà, se află în Patrimoniul Mondial UNESCO?

Ştiai că nu întamplător numele ei înseamnă “Piatră” (în limba greacă)? Pentru că este un oraş uriaş săpat în piatra muntelui de către culturi succesive şi de către natură, deopotrivă.
Şi că supranumele de “Petra cea Trandafirie” vine de la versanţii spectaculoşi, din gresie, cu straturi în toate nunaţele posibile de roşu, roz, cărămiziu şi galben!

Sau ştiai că este unul dintre cele mai renumite şi mai vizitate situri arheologice din lume, datorită templelor săpate cu migală direct în stânca muntelui?

Ştiai că aici, în faţa celui mai cunoscut monument săpat în munţii Petrei, “Al Khazneh” (“Trezoreria”), s-a turnat finalul filmului “Indiana Jones”?

Ce am mai aflat de la ghidul iordanian tobă de informaţii, care ne-a impartasit cu generozitate cunoştinţele lui? (Doar nu degeaba în cheamă Kharim – adică “Cel Generos”, nu?! 😉 ):
Oraşul este menționat deja din Antichitate, în manuscrisele de la Marea Moartă, cu numele Rekem.
Un oraş fondat de nabateeni (o civilizaţia semitică extrem de avansată), în secolul al VI-lea, Petra a fost capitala nabateeană până în 106 D. Ch, când va fi cucerit de romani şi va deveni capitala provinciei romane Arabia Petra.
Cu o poziţie strategica, aflat la intersectia celor mai importante drumuri comerciale ale vremii, orașul îşi continuă perioada de înflorire până spre sf. sec al III-lea, când, brusc, va decădea şi va fi părăsit.

Iar în anul 363 va fi dărâmat în mare parte de un cutremur puternic, care a lăsat în urmă nişte ruine. Şi nişte locuri superbe, cu aspect aproape nepământean, apreciate de-a lungul timpului de popoarele arabe, însă descoperite de europeni de abia în sec. al XIX-lea. Exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt l-a vizitat în 1812 şi l-a descris atât de poetic lumii europene: “Petra – un oras rosiatic-trandafiriu, vechi cat de jumatate de vreme”.

Impresionantă, chiar şi când îi calci pragul de piatră pentru a doua sau a treia oară, îmbrăţişată de versanţi înalţi, care o transformă într-o fortareata naturala, Petra este unul dintre locurile acelea speciale, unde trebuie să ajungi măcar o dată în viaţă.

Petra.
Un loc unde, pentru o zi jumătate, m-am lăsat cuprinsă de o stare de uimire şi de încântare continuă, simţindu-i greutatea istorică şi culturală, printre puzderia de monumente impozante săpate direct în carnea roşie a stâncilor.
Şi unde natura însăşi şi-a pus amprenta şi a remodelat întregul oraş, strunjind coloanele corintice, faţadele, ori scoţând la suprafaţă straturile multicolore ale versanţilor din gresie.

Câteva informaţii utile despre accesul în sit şi costuri:
CÂND?
Petra este deschisă în fiecare zi, de la 8 dimineaţa, dacă bine îmi amintesc eu. Tururile de noapte se organizează, însă, numai în serile de luni, miercuri şi joi, începând cu ora 20.30 şi costă 17J.D.

DE UNDE?
Dacă stai în oraşul modern, cel crescut lângă Petra, Wadi Musa (“Valea lui Moise”), poţi veni pe jos (maxim 20 min) sau poţi lua un taxi cu 1-2 J.D.
Am înţeles de la ghid că poţi ajunge destul de repede până în Wadi Musa chiar şi din Aqaba, luând un minibus care pleacă atunci când se umple, din staţia de autobuze de lângă Piaţa Al Rouwaq (aprox 2 J.D.).

Eu am avut şansa să stau la Petra Gate Hotel , un hotel dischisit, cu viluţe dispuse pe niveluri, fix la poarta Petrei. Deci am fost la intrare exact la deschidere, evitând avalanşa de turişti veniţi mai de departe şi ajunşi în valuri după ora 9.

CÂT COSTĂ?
Biletul de intrare pentru 1 zi în sit costă 50 J.D (Dinari Iordanieni).
Dar, sincer, nu îţi va fi suficientă 1 zi. Te sfătuiesc să stai măcar 2 zile, biletul costă 55 J.D. Sau chiar 3 zile (60 J.D biletul), ca să savurezi pe îndelete minunea din piatră.
Pentru copiii sub 12 ani nu se plăteşte bilet.

CU CINE?
Poţi merge de capul tău în descoperirea cu ochii larg deschişi a frumuseţilor Petrei. Dacă vrei însă să stai şi cu urechile ciulite la explicaţiile unui connaisseur, ghidul te va costa 50JD pentru drumul principal, până la Trezorerie. Dacă vrei să te însoţească şi să îţi ofere explicaţii până la Locul de Jertfe de pe munte (drum de 6km), costă 70JD. Şi ca să te ghideze de la intrare până la Mănăstirea de pe vârful muntelui opus (traseu de 8km), trebuie să plăteşti tot 70JD.

CUM?
În sit poţi pătrunde numai per pedes.
Dacă nu vrei sau nu poţi să mergi atât pe jos sau căldura ţi se pare obositoare, poţi închiria de la intrare, cu 20J.D., o trăsurică până la Trezorerie şi înapoi. Sau, cu 40JD, până la Muzeu şi înapoi.
Sau, de ce nu, poţi călări un focos armăsar pur sânge arăbesc (până la Trezorerie), o cămilă (până la poalele muntelui) ori un măgăruş (pentru urcuşul dificil pe poteca până la Mănăstire). Trebuie însă să negociezi atent, încă de la început, cu beduinii. Cei cu ochi negri, sfredelitori, locuitori în zidurile de piatră ale Petrei până de curând, când autorităţile şi UNESCO au decis să lase Petra doar în mâinile turiştilor. Şi ale naturii.

Toate Minunile Lumii pe care le-am văzut până acum cu ochii mei, cei larg deschişi de încântare, mi-au lăsat, pe rând, câte un sentiment special şi puternic:
Mister:

Marea Piramidă din Ghiza, Egipt, singura aflată încă în picioare dintre Minunile Lumii Antice.

Respiraţia tăiată:
ruinele vechiului oraş incaş Machu Picchu din Munţii Anzi, Peru, aşezat între munţii-zei incaşi.

Respect:
Coloseumul din Roma, Italia.

Măreţie:
Petra, oraşul nabateean săpat cu delicateţe în piatra cea dură şi trandafirie a munţilor din gresie. Oraşul căruia merită să îi calvi pragul de piatră trandafirie măcar o dată în viaţă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *