Quote

Peru – pe lacul Titikaka

Calatorie in trecut – ziua 8 – TITIKAKA, lacul de deasupra norilor.
Atat teoretic, cât și practic, lucrurile stau așa pe bune:
Lacul Titikaka chiar este deasupra norilor, caci se afla la 3.812m altitudine! (este cel mai inalt lac navigabil din lume).

Imagini, fara cuvinte, gasesti aici

E 6 dimineata. Norii ți se astern undeva sub picioare.
Si tu plutesti pe lac, in piroage sub forma de banane, impletite din “totora” (trestie).
Dupa rasarit, insa, cerul devine, brusc, perfect senin.

UROS: INSULELE PLUTITOARE, DIN TRESTIE
Ancoram la una dintre cel 35 de insule plutitoare Uros, facute din trestie impletita si suprapusa.

Femeile ultraviolete, pardon, ultracolorate ne intampina cu pompoane uriase in coditele impletite si cu “Cami-Saraci” (bun-venit spus in dulcea lor limba Aymara, deosebita de Quechua cea vorbita pe insula vecina, Taquile).
Cu bebelusi înca neînțărcați cărați in bocceluțe si cu copiii mai marisori atârnați de fustele lor infoiate si fluorescente, dau mana cu noi, intr-o procesiune haioasa. Si ne canta tot felul de șlagăre, in 4 limbi diferite. Noi, stransi in cerc, pe o bancuță din trestie, le aplaudam si le spunem si noi, pe rand, cum ne cheama. Au pielea neagra, tabacita si ochisori blanzi si rotunzi.

Gustam tulpini de trestie deja curățate.
Au gust de andiva degerata. Un pitic de vreo 3 ani, cu palarie verde, zici ca e Neghiniță, isi taraie dupa el trestia deja molfăită. Toti sunt veseli si prietenosi ca niste veverițe.
Unul mai mic si mai urâțel face zeci de tumbe pe stuf, zici ca e Nadia Comaneci la sol!

Ne invita sa le vizitam colibele din trestie.
Curate, cu carpete multicolore aruncate peste paturile improvizate, cu TV sau casetofon in dotare. Pe gazda mea o cheama Eba, are 15 ani. O intreb daca ea a facut carpetele.
Da! Imi si arata cum le face, un fel de goblen cu ochiuri mari. Isi reprezinta zeii si miturile simplu, pe panze groase, cu fire colorate de lână.

Din spirit de solidaritate, comunitatea Uros a stabilit reguli de bunatate, buna convieturire si bun-simt: turistii sunt primiti pe cate 5 insule in fiecare zi. Apoi, a doua zi, pe alte 5 insule. Si tot asa…
Fac turism cu randul, ca sa castige toti egal!
Egalite! Fraternite! Concepte care noua ne suna cunoscut de atat de putin timp…..iar ei le-au imbratisat de vreo 3000 de ani… Fără fițe, fara revolutii.

Ne imbarcam inapoi pe piroage.
Femeile si copiii ne fac cu mana si ne canta “Hasta la vista, babe!” si “Vamos a la playa!”.

***
TAQUILE – INSULA CU PERUANI “MUNTENI”
De pe urmatoarea insula luam barca cu motor si plecam spre Taquile, unde prânzim. Supă de quinoa si ăăstrav proaspat pescuit.

Si Insula Taquile e la inaltime – la propriu si la figurat.
Urci apropape 600 de trepte din piatra ca sa ajungi sus, in sat.
Tot la inaltime este si ca nivel de trai: e un fel de Monaco al Peru-ului: sunt scutiti de taxe, au vedere la lac mare si turcoaz, au case zidite din caramida si finisate (!), cum nu mai exista decat in cartierele de lux din Lima! Casele au chiar si acoperis!
Detin o scoala si antene parabolice pe vreo trei vile de baștani. Lux, ce sa mai!

Se vede din start ca localnicii sunt munteni: filiformi, slim-fit, cu picioare subtiri si musculoase, spre deosebire de restul peruanilor, mici, grași si indesati.
Vreo doi tătăiți impletesc căciulite verzi. Au fețe haioase si fesuri si mai haioase, cu ciucuri si simboluri.

***
Răul de altitudine si-a aratat coltii de azi-noapte.
Imi simt plamanul stang apasandu-ma, capul imi crapa si imi curge sange din nas.
G. are buzele vinete, M. si C. au febra.
Dar se pare ca se putea muuuult mai rău! Acum scriu de pe barca, la apus, la intoarcerea spre Puno. Apa albastra cat vezi cu ochii, insule muntoase si nori albi si pufosi, de abia ițiți de sub linia orizontului.
Plutim in continuare deasupra orizontului. Ma simt atât de aproape de vechii inkasi si de miturile lor…

Pe curând, Titikaka!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *