Gallery

Peru – la 5.000m, pe Cupola Lumii

Calatorind in trecut: ziua 6 – Pe cupola lumii

In muzeele din Arequipa iar am luat lectii de la inkasi: isi jertfeau copiii la înălţimea vulcanilor de 6.000m, ca sa fie cât mai aproape de zei!
Asa ca astazi mergem sa depunem si noi jertfe pe Cupola Lumii.
E adevarat, nu la 6.000 m. Si un jerfe umane, asa cum isi faceau inkasii jerfele lor!
Ci doar la 5000m. Şi create din pietre suprapuse peste alte pietre. Şi peste dorinte ascunse si nepuse in cuvinte, ci doar in ganduri si pe pietrele necuprinsului platou inalt, impietrit la intalnirea cu cerul.

PE CUPOLA LUMII, LA 5.000m.

Drumul iti taie respiratia – la propriu si la figurat.
Stancos, cu mici boscheti alpini, pascuti placid de lame, alpacale si vicunas.
Afara, din cauza altitudinii de 5.000 m deasupra marii, respiri greu, ca din fundul putului.
Ghidul (Daniel, un peruan mega-haios si trendy ca un italiano vero) ne da instructiuni de folosire pentru frunzele de coca, leacul peruan fara de care “ne vor crapa” plamanii sub aerul rarefiat.
Frunzele, combinate cu o chestie cara arata a smoala, au gust oribil, de patrunjel uscat, sunatoare si crusin. Le scuip in 5 secunde.

Fara cuvinte, doar in imagini, am pus impresiile aici

Pe platoul fara nume, pe care eu l-am numit, generic, Cupola Lumii, oferind panorama de 360 grade catre vulcanii inconjuratori, se intinde o mare de totemuri (jertfele din pietre suprapuse), lasate de generatii intregi de turisti si localnici.
In zare: 2 lanturi muntoase ingropate in zapada si gheata alburie, stralucind in soarele puternic. Cer turcoaz, ireal, cu cateva zdrente pufoase de nori albi.

Respir parca printr-un pai ingust, cu greu. Cate o greutate ma apasa pe fiecare plaman.
Starea psihica pe care o am compenseaza insa orice. Anihileaza orice disconfort fizic. Mi-e pace si frumos. Simt fericirea curgand prin vene. Daca ma ridic pe varfuri pot sa ating cerul.

CHIVAY – SATUL CARE ÎNTÂMPINĂ RĂSĂRITUL DANSÂND!

La 5, cu noaptea si rasaritul in cap, ajungem in Chivay, un sat peruan… crestinizat si un prea.
In afara de biserica si crucea enorma, tunsa in iarba de pe versantul din spatele bisericii, totul e venit de dinaintea timpurilor: pre-crestin, pre-conquistadori, pre-inka. Magarusi si lame langa nelipsita fantana din piata centrala. Ulii si condori in loc de porumbelul Sfantului Duh. Zei inka cu pene, în loc de statui cu sfinţi.

Dimineata, la rasarit, asistăm la dansul traditional al copiilor din Chivay. Fetele, ba chiar si baietii, fac 1001 de piruete, rotindu-se in jurul fantanii din piata centrala. Sunt desculti pe sub rochiile populare, infoiate si multicolore, pe un frig de crapa pietrele.
Un spectacol fara cuvinte!
Mai multe impresii in imagini gasesti aici

Iar la apus îi regăsesc tot in piata satului, la fel de rupţi din timp şi din istorie: copiii negriciosi si cainii higariti se harjonesc liberi printre mormanele de fructe, legume si ce o mai fi in cosurile si boccelele satencelor. Ele, femeile, stau inevitabil pe vine, nemiscate, ca si cand ar cloci ouale de aur si secretul atemporalitatii. Secret pe care vor sa-l tina in continuare numai pentru ei, descendentii inkasilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *