Gallery

Peru – Cuzco

Calatorind in trecut – ziua 10: Cuzco

Ghidul nostru din aceasta regiune (Darwin pe numele lui) ne spune ca numele inkas al orasului, adevaratul si realul nume, este Cosco (“Centrul”).
Au venit insa spaniolii, badarani. Si l-au numit cum au inteles si ei: Cuzco (in traducere libera ar insemna “Cutzu Mic”).

Nu degeaba il cheama Darwin pe nenea ghidul. Cred ca a adunat toate teoriile evolutioniste ale conspiratiilor care s-au lansat vreodata despre Peru si ni le povesteste noua.

Vizitam in centrul istoric Catedrala Cuzco – prima catedrala catolica din oras, prinsa in patrimoniul UNESCO.
Eu as defini-o mai degraba drept 3 catedrale care comunica intre ele prin usi mari, facute in pereti laterali.
3 catedrale, una mai frumoasa si mai criptica decat alta. Desi au fost separate din motive triste, sociale, ca sa nu se amestece, la slujbe, nobilii spanioli cu plebea peruana proaspat crestinizata.

Vad Jesus-i rastigniti, negri ca abanosul si Baby Jesus-isi negri si bucalati, precum pruncii peruani.
Continuam cu sacrilegii de genul Madone gravide si tablouri cu Fecioara alaptand pruncul.
Darwin ne spune sa privim tabloul dintr-un anumit unghi si atunci vedem ca, de fapt, coroana in stil spaniol a Fecioarei este facuta din… doua pene ample, in stil inka.
In loc de porumbel, Sfantul Spirit de pe altarul din argint masiv este, de fapt, un condor din Anzi.
…Si o tinem tot asa vreo ora, cu teoriile conspiratiei, murind de ras in ditamai catedrala.

Mare figura, Darwin asta! E profesor, e cel mai cool si mai destept ghid de pana acum.
In Catedrala ii suna celularul; aranjeaza combinatia cu excursia noastra de poimaine prin Valea Sacra.
Ma uit la el si ii vad pe vechii inkasi – destepti, descurcareti, facandu-i din vorbe si gesturi mici pe conquistadorii spanioli.

Dupa pseudo-lectia de religie catolica dam, in piata catedralei, direct peste un festival local animat si zgomotos.
Zeci de grupuri de tineri deghizati in fel si chip danseaza un fel de capra si ursul la noi, dar cu costume si masti muuuuult mai frumoase.
E posibil sa sarbatoreasca in felul lor, inka-peruan, prima zi din “Corpus Christi” – sarbatoarea romano-catolica de dupa Paste.

Urcam strazile in spirala ale orasului, catre unul dintre muntii care-l inconjoara.
Si ajungem la Templul Sacsayhuaman (care inseamna “Cap de Puma”). (Sau, cel putin, cred ca asa se scrie. E complicat rau cu numele astea inkase, nu tin minte mai nimic.)
Are o arhitectura si o geometrie perfecte, fiind ridicat din pietre enorme, imbinate perfect, fara mortar (ca de obicei la inkasi)! Pietrele au laturile exterioare rotunjite si sunt din ce in ce mai mici catre varful zidurilor.

Am lasat pozele din album sa povesteasca si ele, de 2.000 de ori mai mult decat cuvintele.

Pe dupa maretele ziduri inkase ni se arata din nou, in toata maretia lui, Iisus! In fine, statuia lui 🙂
De data asta nu mai e negru, ca in catedrale.
E alb, enorm, veghiind orasul de pe inaltimile muntelui.
Este replica exacta a celui din Rio si a fost daruit de… palestinieni, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Din punctul panoramic unde ne duce Darwin, de printre maslinii si boscheti infloriti, avem o perspectiva senzationala asupra orasului.
Perfect simetric, asternut la picioarele noastre, prins ermetic intre muntii care il imbratiseaza din toate partile.
Pe unul dintre versanti, in fata noastra si… in spatele unei dintre catedralele marete din piata principala, scrie mare si simplu, in iarba: VIVA EL PERU!
Deasupra sirurilor de munti verzi, invariabilul cer turcoaz intens, cu nori albi. Un cer care ar putea foarte bine sa fie marca inregistrata peruana. Caci eu, una, chiar nu l-am mai vazut pe nicaieri in formula asta superba!

***
Azi ma distrez copios:
Vad un tataie pitic, ferchezuit, gen mafioso italiano, cu costum negru, palarie si ochelari negri de soare, patron de magazine de laneturi.
Pe dealul extrem de verde, binecuvantat pe fundal de statuia enorma si alba a lui Iisus, apare un tanar peruan pe cal negru, cu o manea bubuindu-i din I-Padul din buzunar.
Langa el pashte, nepasatoare, o lama alba.
Iar un tzanc multicolor alearga pe pajistea verde dupa un caine negru, infim in hainutza lui ciclam.
Fix la poalele dealului se intinde, maiestuos, misterios si tacut, situl inkas numit… SexyWoman (sau, in fine, asa ii pronunta numele toti occidentalii).
Parca sunt intr-un film de caterinca semnat Kusturica. Va amintiti de “Pisica alba. Pisica neagra”, nu? Ei bine, e exact ca acolo, doar ca sunt in Peru!

Noroc ca detin poze doveditoare ca nu am luat-o razna de la prea multa frumusete din jur.
Totul aici este, in acelasi timp, perfect real si perfect ireal. Si rupt de timp si de insemnatatea pe care lumea moderna o da timpului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *