Gallery

Peru – Colca Canyon

Calatorie in trecut – ziua 7: Pe terasele verzi din Canionul Colca – colcaind de condori

Ieri dupa-amiaza am ajuns, exact inainte de apus, in Rai – Refugiul din Rai: complexul El Refugio

Casute roz si mici, ca de hobbiti, cu acoperis din stuf, insirate pe malul inalt al raului, in inima unor chei parca inca nedescoperite de nimeni.

Am sarit din bolovan in bolovan, de-a lungul raului si am patruns pe langa cascadele abrupte pana la bazinul cu apa termala Aguas Calientes. O baie fierbinte in aer liber, in nocturna, in mijlocul cheilor Raiului…
Ce as mai fi putut cere pentru a incheia o zi perfecta?

***
Dimineata, inainte de rasarit, am plecat la drum prin Colca Canyon.
Soarele (Zeul inkas Inti) a rasarit brusc de dupa munte, la minus 2 grade, in Chivay. Zeu nazuros, invocat de fetitele si baieteii peruani din piața satului, care danseaza si fac piruete incaltati doar in sandale, umflandu-si fustele multicolore si manecile largi ale iilor. Despre ei am mai povestit în articolul de ieri.
Şi i-am surprins, în imagini grăitoare, aici

***
In cautarea marelui condor din Anzi, țâșnim din satul Chivay direct in Colca Canyon (grandios, de vreo doua ori mai adanc decat Marele Canion nord-american).
Drumul se intortocheaza in fata noastra ca un sarpe argintiu, printre mii de terase in nuante sublime de verde.
Terasele de ierburi verzi si de culturi agricole se suprapun concentric, inca de pe vremea inkasilor. Incep de jos, de pe fundul canionului, cresc ca o spirala, parca direct din raul albastru si se inalta ametitor pana pe varfurile stancoase.

Mai multe impresii in imagini gasesti aici

Condorii se lasa asteptati pe platoul montan. Sau, mai exact, pe platoul de filmare, caci 1.999,6 turisti ii pandesc cu obiectivele camerelor forjate la maxim.
Isi fac aparitia pe rand:
El primul, planand maiestuos.
Ea – dupa el, zburand mai haotic, in curbe bruste.
Sunt monogami in timpul celor 100 de ani, cat traiesc. Poate ca s-o fi plictisit si ea, deh, de relatie; si mai face nazuri! Negri, enormi, cu umerii si aripile albe, au toata asistenta muta la picioare.

***
Bulversati de frumusetea naturii, plecam mai departe, spre sud-vest. Spre Puno, spre trecut, spre alte locuri mitice, de dincolo de timp.
Prin Muntii Anzi bej, roz, galbeni, vernil si printre lagune limpezi, de culoarea cerului.
La pranz mancam fructe coapte de cactus, verzi si rosii, ca niste smochine tepoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *