Gallery

Pe-un picior de plai, pe-o gura UNESCO de Rai

Da, sunt o norocoasă! Călătoresc de când mă ştiu. Si asta este, fără niciun dubiu, meritul alor mei:
Bunicii – montaniarzi şi dependenţi de traseele dificile şi superbe ale munţilor României, pe vremea când nu existau încă magazine cu echipamente sportive. Şi nici gadgeturi de fiţe, pentru poze performante.
Şi părinţii, care m-au căţărat, de mică, prin toate coclaurile patriei, creându-mi gustul pentru natură, pentru umblat, pentru monumante istorice, pentru explorat mereu noi şi noi locuri. Şi trezindu-mi plăcerea de a-mi descoperi ţara, în lung şi-n lat.

Nu e de mirare de ce o iniţiativă – tradusă modern şi la obiect într-o aplicaţie, aşa cum este cea de pe facebook.com/InegalabilaRomanie – m-a atras pe loc.

Şi m-a făcut să imi dezarhivez rapid din sertarele mintii cele 1001 de colţuri de vis vizitate prin România, de-a lungul anilor. Şi cele 1001 de poveşti de călătorii pe cărări româneşti.

COMORILE DIN TURLE

Vara trecută scriam aici despre nestematele de arhitectură şi istorie ascunse între zidurile fortificate ale cetăţilor săseşti.
Da, da, cetăţile acelea cu biserici evanghelice şi ziduri circulare de apărare, înşirate pe sub munţii Transilvaniei.
Monumente de arhitectură şi istorie despre care sigur ai mai auzit, multe prinse de UNESCO in patrimoniul mondial:
Viscri, Valea Viilor, Saschiz, Prejmer, Hărman, Biertan, Copşa Mare, Dârjiu, Câlnic.

Este un circuit atât de uşor, de făcut în doar câteva zile!
Şi la doar câteva ore de mers cu maşina din Bucureşti…
O excursie atât de la îndemână şi care îţi rezervă nişte surprize atât de frumoase!
Ar fi păcat să nu le admiri măcar o dată în viaţă.
Şi, dacă ţi se face dor, aşa cum mi s-a făcu mie, întoarce-te iar şi iar aici, pe meleagurile cavalerilor teutoni, ale saşilor evanghelişti şi ale munţilor semeţi şi dealurilor superbe care le străjuiesc.

UN ALBASTRU INFINIT
Dar să ne continuăm călătoria prin România cea fascinantă.
Vara asta îţi propun să ieşim din Transilvania. Să urcăm împreună spre nord-est. Şi să ne oprim în Bucovina.
Cu adresa exactă: Voroneţ, Gura Humorului, pe dealul din stânga, fix sub bradul bătrân de unde se vede mănăstirea, aşternută la picioarele mele.
Mi-e linişte şi verde. Şi gândul îmi procesează, nezorit de nimic, informaţiile şi senzaţiile.

Mănăstirea Voroneț – „Capela Sixtină a Estului” – este celebră pentru nuanţa sa inegalabilă, profundă şi misterioasă, de albastru.
O nuanţă care a devenit celebră în gama de culori a lumii, pe lângă nume cu mare greutate artistică şi turistică internaţională:
precum enorma Moschee Albastră din Istanbul, Turcia, sau Moscheea Imperială a sultanului Ahmed – acoperită cu renumitele mozaicuri şi faianță bleu.

Ori albastrul din Moscheea-Madrassa a Sultanului Hassan din Cairo, Egipt.

Sau superbele “azulejos” (mozaicul maur, albastru-turcoaz) din Alhambra, Andaluzia.

Şi muzeele de renume ale lumii, adăpostind în tablouri roşul lui Tizian si verdele lui Veronese:

###
Ştiai că…
…Mănăstirea Voroneţ este legendară – construită ca-n poveşti, în 3 luni şi 3 săptămâni, la ordinul lui Ştefan cel Mare, în 1488 şi avându-l pe Daniil Sihastrul drept prim stareț?
… Este un model de arhitectură, armonie cromatică şi pictură moldovenească?
… Extrem de bine conservată, este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte câteva locaşe de cult şi locuri de vis din România, pe care le găseşti catalogate aici?

O mănăstire cu poveste, care m-a adăpostit, timp de 2 ore, de o ploaie torenţială de vară venită din senin.
Poate, altfel, nu îmi acordam timpul necesar să o privesc pe îndelete şi cu alţi ochi (aşa cum nu am mai făcut-o până acum, când am mai vizitat-o). Acum am privit-o cu ochii sufletului.

Zidul de vest, cu fresca reprezentând Judecata de Apoi – odisee a vieţii şi a morţii in viziune creştin-ortodoxa si profund romaneasca, unde arhanghelii suflă în buciume moldovene şi Iadul este plin de vecinii “pagâni” – musulmanii amenintatori de langa granite.

Zidul de sud, cu superba şi atent migălita frescă Arborele lui Iesei considerată “un covor oriental” transpus în pictură.

Picturile din interior, în culori vii: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar). Ori Patimile lui Iisus, Intrarea in Ierusalim și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Jilţurile domneşti sculptate in lemn.

Simbolurile – religioase şi artistice – din picturi.

Culorile pline de viata (predominant albastru şi verde).

Spaţiul, cu păduri tăcute de brazi şi munţii blând rotunjiţi, ca nişte înţelepţi seculari.

Explicaţiile simple şi pătrunzătoare date într-o franceză foarte bună de măicuţa-ghid unui grup de turişti francezi, fascinaţi de frumuseţea locului.

* Două dintre pozele de mai sus sunt din alte doua mănăstiri celebre din Bucovina:
Suceviţa şi Moldoviţa.
Le-am strecurat special în colajul de “albastru de Voroneţ”, tocmai pentru că şi ele sunt speciale:
Pentru verdele de Suceviţa, o altă nuanţă unică de origine romaneasca.
Şi pentru reprezentarea grăitoare a credincioşilor ţinuţi în mâna Divinităţii. Ori a scării sugestive a vieţii, de pe care mulţi necredincioşi cad…

Pentru cei interesaţi de artă şi simboluri religioase, iată aici şi câteva explicaţii detaliate despre picturile voroneţiene: .
Dar şi un documentar mai amplu, despre istoria aşezământului:

Voroneţ.
Am redescoperit, într-o zi superbă de vară, după ani întregi de la prima vizită, un colţ de Rai plin de verdeaţă, adăpostind un monument de arhitectură, pictură şi spiritualitate.
O nestemată înscrisă cu mândrie, de artişti români anonimi, în paleta de culori speciale a lumii.

Ar fi trist ca noi, urmaşii acestor artişti români geniali, să nu ştim mai multe despre această culoare unică şi despre lăcaşul care o adăposteşte.
Să nu îi luăm pulsul de la faţa locului.
Ori să nu îi admirăm măreţia tăcută.

Viziteaza şi tu, chiar şi când ai doar câteva zile libere, locuri speciale din inegalabila noastră Românie. O Românie de… 5 stele UNESCO. Care o să te încânte şi o să te vrăjească, descoperind-o!
Şi intră pe aplicaţia aceasta, special pregătită pe facebook: https://www.facebook.com/InegalabilaRomanie/app_1494913710726497, pentru a-ţi încărca poze care să spună şi altora, în imagini, nu doar în cuvinte, povestea României pitoreşti.
Chiar avem o ţară cu care ar trebui să (re)învăţăm să ne mândrim! Deci, în weekendul ăsta, mai ales că este prelungit, pe unde mergem? Eu am deja planurile şi bagajele făcute 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *