Gallery

Pe Mekong in jos (Laos)

Trecerea din Thailanda in Laos se face scurt si la obiect. Aşa cum numai într-o ţară fostă comunistă poţi intra.
Iei valiza târâş şi mergi pe jos, spre malul Mekongului, vreo 500 de m.
Faci un scurt stop la o dugheană, pentru verificarea actelor.
Te urci într-o barcă lunguiaţă de pe malul thailandez.
Traversezi Mekongul in 5 minute.
Şi ai ajuns in Laos.
(In fine, oficial, ajungi de abia dupa ce completezi formularele de viză, la niste dughene păzite de oficialităţi împăunate.
Toate persoanele cu posturi oficiale se dau foarte importante, in uniformele lor kaki, pline de trese albastre.)

Sărăcia m-a lovit in moalele capului încă de la primul pas pe malul laoţian al Mekongului.
Dubiţe-rablă pe post de microbuz.
Barăci dărăpănate ori barci acoperite, pe post de locuinte.
Barăci si mai dărăpanate pe post de magazine.
Oameni cu feţe frumoase, dar muncite, seriosi si cu priviri triste, spre deosebire de zâmbăreţii thailandezi.

Croazieră de… toate stelele de pe cer, pe Mekong
Călătoria mea in descoperirea Laosului incepe cu o curgere de 2 zile pe Mekong în jos, spre Luang Prabang.
Impresiile în imagini le-am strâns, cât am putut eu de “pe scurt”, aici.

Maluri împădurite.
Munţi înverziţi, conturati curbat pe fundalul bleu al cerului.
Stânci negre, răsărind ca niste colti din mijlocul râului.
Plaje înalte, cu nisip alb şi fin.

Ancorăm la una dintre ele, unde ne întâmpină copiii frumosi ca nişte păpuşi cu ochi de onix, murdari şi îmbrăcaţi foarte colorat.
Şi două babuţe mici si zbârcite din tribul Hmong.
Singurele surse de existenta ale tribului sunt cultivarea orezului si cele cateva şireturi împletite, pe care încearcă să ni le vândă pentru câtiva bănuţi în plus în agoniseala comunităţii.

Trei porci negri şi extrem de mici, cateva găini slăbănoage, patru câini minioni si două curci. Fauna satului zburdă ameţită printre casele din bambus împletit, acoperite cu iarba de munte uscată.

Copiii si babutele se uita fix in ochii nostri, tăcuţi.
Şi se ţin scai de noi, prin tot satul, până când coborâm înapoi, spre barcă, pe faleza terasată.
Apoi rămân în urma noastră, în timp ce barca se îndepărtează de malul cu nisip alb. Şi ne fac tăcuţi cu mâna.
Simt un nod în gât şi în capul pieptului. Clar, sunt prea bleagă pentru astfel de experienţe şocante, înduioşătoare, triste.

Timpul pe Mekong trece… diferit.
Este o curgere de consistenţa mierii din flori de frangipani şi migdali.
O curgere în ritmul râului misterios, plin de vârtejuri si de stânci acoperite de apă.
O curgere de energii puternice, mânate de curenţii puternici.
O succesiune de jungle, de coline si de munti rotunjiţi.
De plaje cu nisip alt, de stânci negre.
O liniştire continuă.

Am mers doua zile la vale pe Mekong, cu o mica barcă lunga, condusa de un tânăr căpitan laoţian.
El ne-a condus abil printre stancile iţite din apele agitate, in timp ce sotia lui ne-a gatit orez lipicios, dovlecei şi fasole verde al dente, peşte şi pui cu curry verde şi sos din lapte de cocos.

Chiar am mers doar doua zile?
Puteau fi la fel de bine doua saptamani. Sau doua ore…
Seara, cand am acostat in resortul din Pakbeng, în mijlocul junglei, puteam fi (asemenea personajelor din basmul Tinereţe fără bătrâneţe) încă tineri, deşi trecuseră ani şi ani, sau poate secole de la plecarea din Thailanda.

Noaptea în junglă – o experienta inegalabilă.
Micul dejun, in stilul coloniatorilor francezi, l-am luat devreme, printre palmieri si flori ameţitoare, in timp ce, pe malul celălalt, elefanţii se adăpau în râu.
Iar la apus, înainte să ne terminăm croaziera pe Mekong, am acostat sub muntele unde sălăşluiesc, în două peşteri-sanctuar, cei 4000 de Buddha din diverse materiale si de diverse culori şi mărimi.
In fumul betisoarelor aprinse si sub lumina argintie a apusului, am simţit din nou ca ma întorc în timp.

Impresiile – cele fără de cuvinte (aşa cum am rămas şi eu în Laos) – le găseşti pe facebook.

La Luang Prabang, vechea capitala a Laosului, m-a uimit curăţenia neaşteptată.
Si, până când am plecat, m-a urmărit aceeasi senzatie ciudata, de oraş-butaforie:
Parcă cei de la UNESCO (care au inscris in patrimoniul lor acest frumos oraş) au venit si au aliniat perfect niste case frumoase, in stil colonial franţuzesc, pe o retea de străduţe, perfect geometrică, printre templele laoţiene.
Si, odata strazile ordonate, au organizat pe ele, la milimetru, pieţele:
Cea de dimineata (cu alimente).
Şi cea de noapte, cu produse artizanale locale.
Si, probabil, au aliniat si toate preturile la nivel occidental, astfel incât să cumperi, la preturi pariziene, hainele multicolore laoţiene, ţesute si brodate manual ori sculpturi tradiţionale din lemn.

***
Temple vechi şi frumoase te întâmpină şi ele aliniate, pe orice stradă ai merge. Fine, desprinse parcă din stampe caligrafiate. Pictate. Sau acoperite cu mozaicuri realizate din bucăţele multicolore de sticlă, reprezentând figuri umane si animale.

Parca nici nu au fost comuniştii la putere pe aici!
Spre deosebire de alte ţări comuniste, religia, traditia si ideea de regalitate au fost perfect conservate in Laos.
Ce am vizitat în Luang Prabang şi îţi recomand să vezi:
Palatul Regal (acum muzeu) şi templul său aferent şi somptuos, Wat Sensoukaram.

Wat Xieng Thong (Golden City Temple)- o mănăstire veche şi celebră, construită şi decorată în stil tradiţional laoţian.

Muzeul satului – sau de etno-cultură – unde vei afla totul despre triburile laoţiene si porturile lor tradiţionale. Şi vei putea cumpăra, la preţuri cam piperate, ţesături şi produse originale, de artizanat.

Spectacolul apusului
Turisti si localnici din Luang Prabang întâmpină apusul cu fast, de pe Muntele Phousi.
(Ca oriunde în Asia, oamenii se bucură – zilnic şi fără bilet de intrare – de spectacolul naturii…)
De aici, de lângă stupa enormă ce priveste peste oraş, vezi fantasticul show al soarelui, reflectandu-se roz şi portocaliu in Mekong si dispărând apoi după lanţul de munţi vecin.

Night market
Toate serile ni le-am petrecut plimbându-ne inevitabil pe strazile pline de aromele amestecate ale specialităţilor: lemon grass, usturoi, curry, peşte si carne de bou uscata la soare.

Dimineaţa ne-a prins la un whisky laoţian, din orez, pe terasa dintre lotusii roz infloriţi.
Chiar la timp ca să mergem să oferim pomană călugarilor buddhisti cerşetori.
Intre 5 jumatate si 6 dimineata, călugării fac o procesiune portocalie şi tăcută pe străzi. Păşesc demn, cu gamelele lor mici trecute peste piept. Şi primesc orez fiert si fructe.
Localnicii le oferă călugarilor hrană lor cea de toate zilele. Ba chiar şi metraje de pânză maro sau portocalii, pentru togile lor. Simplu, pentru a-i ajuta să supravieţuiască şi să se îmbrace.
Şi, în schimb, călugării au grijă de copiii săraci si orfani ai comunităţii, oferindu-le adapost si educatie sub acoperisurile anexelor din temple.
O societate săracă, atât de bine auto-organizata si de armonioasă! Ar trebui să învăţăm zilnic de la ei!

***

Spre cascade, prin junglă
Un drum prin jungla verde, către râurile care se varsă, prin cascade înspumate, în lacuri albastre?
Sa înoţi la umbra copacilor exotici, prin apa lăptoasă, turcoaz deschis şi răcoroasă, printre rădăcini uriaşe şi liane?
Ascultă-mi sfatul şi nu rata nici tu una dintre excursiile scurte, superbe şi deloc costisitoare la cascadele Tad Sae, Tad Thong sau Kuang Se.
O să vezi, este sfârşitul perfect pentru un sejur ameţitor, perfect şi ireal in Laos.

Dar gata, sa nu mai oftez!
Sa-mi dau doua palme virtuale, ca sa-mi revin la realitate.
Si sa inchei cu impresiile zilelor laotiene:
Luang Prabang.
Un alt oras din acest circuit asiatic, in care, daca l-as lua la pachet cu Mekongul cel linistitor şi cu jungla misterioasă, as locui o bună perioadă de timp.
În fine, o perioada de timp greu de definit si de pus in tipare, ca orice timp laoţian. O săptămână. O viaţă. Un an… Cine le-ar mai ţine evidenţa?

One thought on “Pe Mekong in jos (Laos)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *