Gallery

O istorie a feminităţii moderne

Martie. Luna în care celebrăm creativitatea, eleganţa şi puterea personalităţii feminine.
Nu întâmplător, deci, zilele trecute – primele zile de martie – am primit, de la nişte femei speciale, invitaţia să călătorim împreună, timp de câteva ore, într-o lume specială:
Într-o lume a feminităţii, a personalităţilor puternice, printr-un omagiu inchinat celor mai influente si iconice femei, care au facut istorie.

6 SIMBOLURI ALE FEMINITATII
Muze, trends and taste makers, militante, colectionare de arta sau scriitoare.
In personalitatea fiecareia regasim forta idealului urmat, spiritul vizionar, creativitatea, pasiunea, dar si asumare, responsabilitate si eleganta cladita pe tandemul de clasic versus exotic.

Despre cine este vorba?
Nancy Cunard, Diana Vreeland, Gabriella Crespi, Bettina Graziani, Peggy Guggenheim si Zelda Fitzgerlad.
Sunt cele 6 portrete feminine, fascinante,
pe care le-au descoperit, timp de câteva ore superbe, in cadrul unui eveniment special, la Marriott.

Femei puternice, cu personalitati puternice, cu o viata sociala bogata, implicandu-se in curente de avangarda, descoperitoare si promotoare a unor figuri importante din literatura, pasionate de arta si preocupate de moda. Femei care si-au pus amprenta pe felul in care se poarta o piesa vestimentara, cum se integreza cu eleganta si stil in intreaga tinuta si si-au impus stilul lor unic, original, nedemodabil si care inca ne mai inspira si astazi.

Evenimentul in cadrul caruia le-am re-descoperit, cu incantare, pe cele 6 personalitati marcante in istoria feminitatii a avut loc la Grand Hotel Marriott si a fost prezentat de incantatoarea Sonia Argint Ionescu, avand o invitată specială, Dna. Adina Nanu- profesor, critic, istoric de arta, detinatoare a unor impresionante colectii de costume din secolele XIX – XXI si autoare a peste 35 de volume de arta, studii si articole.
Styling-ul original al manechinelor – realizat cu ajutorul brandurilor de lux regasite pe The Grand Avenue si nu numai – a fost realizat de Iulia Albu, reinterpretand tinutele purtate de cele 6 fashion icon-uri prezentate.
Despre femei celebre, cum altfel decat printre numeroase femei celebre din peisajul monden românesc: Anca Serea, Livia Dila, Maria Radu, Livia Graur, Adina Halas Hungeanu, Iulia Albu, Diana Bart, designerul Anca Irina Lefter, Dalia Pusca, Eli Roman, Cristina Soloc, Corina Chiriac, designerul Silvia Serban, Tily Niculae, Camelia Baltoi, Mihaela Mancila, Elena Simona Taranu.

Dna. profesor Adina Nanu ne-a captivat cu o scurta incursiune in universul imaginii si al elegantei de altadata, prezentand invitatilor femeile role-models pe care le-a avut de-a lungul timpului.

HAIDE DECI SĂ LE DESCOPERIM ÎMPREUNĂ PE CELE 6 MUZE CU PERSONALITATE ALE SECOLULUI AL XX-LEA:
Nancy Cunard
Poeta, scriitoare britanica, fondatoare a unei edituri, colectionara de arta africana, muza a anilor ‘20-’30, pentru Aldous Huxley, Ezra Pound, Constantin Brancusi, Joyce, Tristan Tzara si multi alti oameni importanti ai vremii. Personalitate controversata, apartinand societatii britanice exclusiviste, aceasta mostenitoare a unui imperiu, Compania de Transatlantice Cunard Company, a preferat sa-si largeasca orizontul, plecand in Franta, scriind poezie, implicandu-se in curente de avangarda precum suprarealismul si dadaismul si publicand scriitori talentati, de care nimeni nu auzise.
Ea l-a descoperit si creditat, de exemplu, pe Samuel Beckett.
Dar, mai mult, a militat pentru arta africana si a reusit sa o faca cunoscuta.
La seratele din high-society facea furori cu bratarile de os sau imbraca rochii cu motive africane.
A intocmit “Antologia Neagra”, ce cuprinde materiale cu valoare documentara, eseuri, marturii, reportaje despre viata cruda a negrilor, inventare de obiecte africane, tezaure aparţinând unor colecţionari, cat si unele care ii apartineau. In plus, a listat, cu ajutorul etnografului Michel Leiris, toate muzeele ce contin obiecte africane.

Gabriella Crespi
A reprezentat o figura a designului anilor ’60-’70, alegand un stil “hranit” de forme minimaliste si materiale luxuriant. Apartinand marii burghezii, Gabriella s-a casatorit cu un reprezentant al unei ilustre familii milaneze si a frecventat cercuri selecte, alaturi de Elizabeth Arden, printesa Grace de Monaco, omul de afaceri Gunther Sachs si seicul Iranului, caruia i-a realizat proiecte de mobilier. Erau piese de forme geometrice, cu materiale de exceptie, un adevarat univers bohème-chic.
Aceasta viziune artistica, 40 de ani mai tarziu, va fi exploatata si va reprezenta o amprenta stilistica italiana de prestigiu, a epocii.
In plin success, Gabriella a parasit scena si s-a stabilit in India, pe parcursul a 20 de ani, dorind sa imbratiseze o viata spirituala.
In 2008, Stella McCartney cere doamnei Garbriella Crespi, care revenise in Italia si avea varsta de 86 de ani, sa ii creeze o linie de bijuterii, pe baza desenelor realizate cu 30 de ani inainte. Angelo Ruggeri, director artistic de la Sergio Rossi, a realizat o colectie de 10 modele de pantofi, in omagiul acestei doamne. Tot atunci, in 2011, Palazzo Reale din Milan i-a consacrat o expozitie monografica.


Diana Vreeland

Sosita de la Paris la New York, aristocrata, niciodata considerata frumoasa, Diana a fost nu doar legendarul fashion editor al revistelor Harper’s si Vogue, cat si una dintre cele mai influente si emblematice personalitati feminine din moda.
Vreeland a descoperit și a promovat figuri legendare precum Lauren Bacall, Twiggy, Cher, Mick Jagger sau Angelica Huston, datorita simtului sau vizionar, dar, la rândul ei, a fost un personaj aparte, iar în 1964 a fost introdusă pe International Best Dressed List Hall of Fame.
A fost consiliera de stil a lui Jackie Kennedy si, ca semn de consideratie, a primit la investirea in functie a lui John F. Kennedy, primele poze cu cuplul prezindential, pentru Harper’s Bazaar.
Siragul din perle, coafura bob, unghiile lungi, de culoare rosie, cat si nelipsita tigara au devenit marci de stil ale Dianei.
A sustinut miscarile artistice ale perioadei hippie, extrem de libertine, ale anilor 60, cu o mare deschidere, fara prejudecati. La 70 de ani, simtea ca inca mai are lucruri de facut si mesaje de transmis lumii. Astfel, devine consultant al Costume Institute in cadrul Muzeului de Arta Metropolitana din New York, unde a organizat 12 expozitii legendare, printre care: The World of Balenciaga in 1973 si The Tens, Twenties and Thirties -Inventive Clothes: 1909-1939 – patruzeci de creatii iconice semnate Madeleine Vionnet, revolutionand felul in care vestimentatia era perceputa si redata prin intermediul picturii, sculpturii si al muzicii.
Cu autoritate, farmec si originalitate, si-a asumat si deviza: „Never fear being vulgar, just boring”

Bettina Graziani
Pe numele adevarat Simone Micheline Bodin, nascuta in Bretagne, in 1925, intr-o familie modesta, este sedusa intai de cultura, apoi de dans.
Primul designer, care o angajeaza ca manechin dupa ce ea vina la Paris, este Jacques Costet, impresionat de atitudinea, naturaletea, expresivitatea ei, surprinse in fotografii de fratii Seeberger, apoi de jurnalistul-fotograf Benno Graziani, cu care se casatoreste pentru scurt timp.
Devine manechin pentru Lucien Lelong, un nume al vremii. Apoi, angajata de Jacques Fath, a carui muza devine, inspirandu-i acestuia idei creatoare, primeste, in schimb, numele si renumele pe care si-l dorise intotdeauna.
Numele ei devine simbolul elegantei si modernitatii.
Face istorie: va poza pentru prima coperta Elle, datorita fotografului Juan Chevalier si Helenei Lazareff.
Va deveni prietena sotilor Lazareff, un adevarat power-couple.
La 22 ani, cu parul scurt, cu ochi de caprioara, accentuati de eye-liner, ajunge cel mai renumit si cel mai bine platit model.
Chiar si celebrul fotograf Henri Cartier Bresson va fi sedus de farmecul ei.
Va lucra la New York pentru agentia Ford Models.
In 1952, va patrunde in universul designerului Hubert de Givenchy, pentru care nu va fi doar un machenin, ci se va ocupa si de PR, ajutand la sporirea notorietatii casei de moda. Este sursa de inspiratie pentru faimoasa bluza ce-i poarta numele, “Bettina”, conceputa de Givenchy. Tot el o introduce in lumea de la Hollywood.
Divortat de Rita Haywarth, printul Ali Khan este sedus de Bettina, in ciuda reputatiei lui de serial lover. Din manechin de lux, devine clienta de lux a marilor magazine, amintind de viata spectaculoasa a lui Coco Chanel. Continua activitatea de consilier in relatii publice, de data aceasta pentru Valentino.
Dupa un accident, ce reprezinta pierderea sarcinii si a viitorului ei sot, Ali, Bettina va poza pentru o colectie Coco Chanel, dedicata acesteia, in 1969 si isi va oferi serviciile de consilier lui Emanuel Ungaro.
In 2008, concepe, alaturi de Adeline Andre, une ligne de maille care va reflecta stilul ei atat de apreciat.
In varsta de 89 de ani, Bettina continua si astazi sa aiba o viata la fel de activa.

Peggy Guggenheim
„Amanta modernismului” sau „patroana artei contemporane”, Peggy este cunoscuta ca protectoare a artistilor de avangarda si promotoare a artei lor. A avut numeroase aventuri amoroase si artistice, dupa cum declara in memorii. Viata ei este plina de picanterii, cum de altfel si-a dorit, plecand la 22 de ani din New York, pentru a se stabili in Europa.
Fiica bogata a unui om de afaceri evreu, (care fusese victima a scufundarii Titanicului), Peggy vine in 1939 in Paris, unde achizitioneaza lucrari valoaroase, la preturi profitabile.
Se cunoaste preferinta pentru opera lui Brancusi si relatia apropiata cu el – eaachizitionandu-i multe lucrari. In cartea sa Out of this Century il descria drept “un amestec de taran viclean si Dumnezeu adevarat”.
De remarcat generozitatea cu care i-a facut pe unii artisti sa beneficieze de avantaje finaciare, sustinandu-i: artisti de avangarda, precum Marcel Duchamp, Kadinsky, Max Ernst, Pablo Picasso si alti suprarealisti.
In 1939 deschide prima galerie la Londra, Guggenheim Jeune, iar prima expozitie din galerie este dedicata lui Jean Cocteau. Peggy il cunoaste si il promoveaza si pe Samuel Beckett, cu care are o relatie apropiata. In 1939 inchide galeria, pleaca in Franta si, in perioada dramatica a razboiului, ajuta, de asemenea, pe multi artisti, printre care pictorul roman Victor Brauner, care, se spune, i-ar datora chiar viata. Cumpara de asemenea opere de Dali, Magritte si organizeaza la The Art of the Century, prima expozitie retrospectiva 31 Women, care reuneste lucrari ale unor femei celebre.
Dupa razboi, cumpara, la Venetia, Palazzo Venier dei Leoni, pe care il transforma atat in locuinta si in muzeu si in care expune toate capodoperele colectionate.
Urmasilor le-a lasat cate 1 milion de dolari fiecaruia, dar niciun tablou. Toate au fost donate Muzeului si Fundatiei Guggenheim din New York. Palazzo a devenit muzeu, dupa moartea sa, iar Peggy a trait pana in ultima clipa, dupa cum o descrie singurul nepot, ca o femeie amuzanta, excentrica si careia singuratatea nu i-a umbrit sentimentul de fericire si de implinire.

Zelda Fitzgerald
Zelda fiica unui judecator din Montgomery–Alabama) si scriitorul Scott Fitzgerald au fost un cuplu celebru american, aproape mitic, din perioada interbelica; doi oameni frumosi, talentati, s-au iubit, desi legatura lor a devenit, in final, imposibila.
Zelda era inzestrata cu talent literar, dar celebritatea sotului a pastrat-o in umbra acestuia si i-a creat multe frustrari.
Scott a declarat ca Zelda a avut un rol decisiv in realizarea romanelor sale: “m-am casatorit cu eroina romanelor mele”. Ea este ceea ce ilustreaza termenul cheie “flapper-girl”, femeia tanara a anilor ’20, prototip feminin american din jazz-age, nume dat de Scott eroinelor sale, ipostaze ale Zeldei: femeie usor libertina, lipsita de prejudecati, senzuala, excesiva, profitand de puterea de seductie, cu un stil vestimentar indraznet si un comportament deconcertant.
Crezul Zeldei, la fel de sofisticat precum si personalitatea ei, era ca viata ar trebui sa imite arta. Alexander McKaig, prieten cu Fitzgerald, noteaza in jurnal: “o southem belle provinciala, plina de temperament, mesteca guma si isi arata genunchii… Fitz ar trebui sa o lase”. Mai tarziu, sedus, ca toti ceilalti, de personalitatea Zeldei, tot el declara vrajit: “este cea mai desteapta si mai frumoasa femeie pe care o cunosc”.
Zeldei ii place luxul, ii place sa calatoreasca si sa traiasca in confort, poarta rochii elegante si se pare ca ii provoaca foarte multe nelinisti sotului ei, caruia, dupa marele Gatsby, ii scade foarte mult randamentul in activitatea literara si are probleme cu alcoolul. Prietenii lui, printre care Hemingway, o acuza de toate necazurile lui Scott, iar ea se indeparteaza de familie, de Scott si de fiica lor Scottie, dupa propriile incercari de a se refugia in arta, de a lua lectii de dans si de a publica sub pseudonim literar sau nume propriu. Are mai multe caderi nervoase, cei doi se separa si fiecare dintre ei are un destin tragic.
In 1932 apare romanul Zeldei Save me the waltz. Scrierile ei apar reunite in doar 480 de pagini, continand scrisorile, jurnalul si un roman in 1991, editate de Mattew J. Bruccoli.
Scriitorul francez Gilles Leroy, in romanul Alabama song, care a luat premiul Goncourt in 2007, aduce in prim-plan, talentul deosebit al Zeldei ca scriitor, afirmand ca talentul acesteia a fost umbrit de celebritatea timpurie a sotului. Si, intr-adevar, multi au considerat ca nu toate lucrarile ei s-au cunoscut, deoarece unele apareau sub pseudonim, iar altele, se pare, erau trecute ca apartinand lui Scott, pentru a se publica mai usor.

6 nume de prestigiu. 6 personalităţi care au creat istorie şi trenduri, care si-au pus amprenta asupra generaţiei lor şi a generaţiilor care le-au urmat. 6 modele de stil, de lecţiile de viaţă şi de stilul cărora încă ne bucurăm!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *