Gallery

Nicaragua, ziua 8 (II): Apus pe vulcanul Telika, cu Pacificul la picioare.

Nicaragua este fasia de pamant care, intre infinitatile Atlanticului si Pacificului, isi etaleaza, oricui vrea sa o admire, siragul fumegand de vulcani si sirul albastru de lacuri si lagune.
În direct de la faţa locului am tot povestit în jurnalul meu nicaraguan, AICI.

Ce alt ramas-bun ar fi, deci, mai potrivit sa iti iei de la o astfel de tara, daca nu o drumetie de seara pe un vulcan activ? Cu bilete in primul rand. De unde sa admiri, in ultima ta zi cu puls nicaraguan, soarele disparand, fascinant, in Pacific?

La 2.30 plecam din Leon spre ultimul spectacol la care voi asista in Nicaragua.
Cu aceiasi Marji (ghida) si Jose (soferul) cu care am mers de dimineata pe partia de lava uscata de pe Cerro Negro. De data asta cu un jeep inchis, mult mai şmecher, cu nume predestinat: Magma!
Ha ha, fac eu o gluma in loc de buna-ziua, Magma ne duce catre lava. Cea pe care, cu putin noroc, o vom putea intrezari diseara, printre crapaturile craterului.
Rad toti.

Suntem 6 turisti nerabdatori: noi, doua romance; un canadian nomad, un newyorkez oparit si doua studente olandeze, nebune rau.

Drumul in sine este genial.
O tura de ora jumatate de off-road ca la carte, pe fundul si pe peretii unei vai care, in sezonul ploios, se transforma in cursul amenintator al unui rau!

Destinatia? Vulcanul Telika!
Numele sau inseamna, in vechea limba a aborigenilor, “Tinutul Negru”. Ca sa ii faca in ciuda numelui, la ultima sa eruptie Telika a improscat din adancuri cu atata minereu de fier, incat acum este complet si intens…rosu. Singurul vulcan rosu si cu simtul paradoxului din Nicaragua. 😉

La ora 4, depusi la punctul 0, incepem toti – 6 si cu ghida, 7 -catararea pe marele roscat.
In fata noastra: ariditate maxima si bolovani roscovani, pana in varf.
In spate: o priveliste in nuante de verde. Campii si puzderie de munti vecini, scaldati in lumina portocalie de dupa amiaza.

Cu ochii pe poteca, dar cu mintea si sufletul imprastiate in toate zarile, ajungem pe marginea neagra a craterului. Fumega ca naiba azi, e furios.
Noi ne hlizim ca niste copii si ne facem poze cu salturi periculoase si un selfie cu vulcanul pufaitor.

Razele filtrate de cativa nori pica senzational pe campia roditoare dintre vulcani. O uriasa pictura 3D, realizata pe cupola lumii.
Nu imi mai arde de ras.
Frumusetea asta mareata impune liniste. Nu deranjati, moment unic!
Plec aproape pe varfuri catre locul perfect de privit apusul. Adica o coama golasa de munte din care vezi, in stanga, un punct alb: catedrala din Leon.
In dreapta, peretele abrupt al craterului Telika.
Si, in fata, cat vezi cu ochi, Pacificul argintiu, pregatit sa inghita si astazi, ca in fiecare seara, bula rosie si incandescenta a soarelui.

Nu suntem cei mai norocosi azi, comentam toti. Cerul e cam innorat.
Dar soarele se vede halucinant prin sparturile din nori. Ca un urias ochi rosu clipind spre vulcanul la fel de rosu.
Cu apusul pe umarul stang, urcam iar pe marginea craterului.

Rectific: suntem cei mai norocosi! Asistam la un spectacol inimaginabil.
Lava nu se vede din craterul fumegand intens, insa se aude, ca un bubuit infundat, vuietul oceanului de forta enorma din maruntaiele muntelui.
Stelele incep sa apara, pe rand, in timp ce ascultam, tacuti, vulcanul. Si il coboram in noapte, ca un sir de pelerini ciudati, ghidati de luminitele lanternelor si ale stelor.

Nicaragua.
O tara definita de momente si lucruri suprarealiste, la orice pas. Din clipa in care ai calcat pe nisipul ei vulcanic si pana iti iei “Adios” de la ea…
Probabil cea mai plina de culoare tara pe care am cunoscut-o!

One thought on “Nicaragua, ziua 8 (II): Apus pe vulcanul Telika, cu Pacificul la picioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *