Gallery

Nicaragua, ziua 4: Cu picioarele la spinare pe vulcanul Mombacho

Nicaragua este, prin insasi definitia ei, tara lacurilor si a vulcanilor. Asa ca sa o vizitezi fara sa iei la rand, taras-grapis, toate lacurile si toti vulcanii nica… ar fi de neconceput! 🙂

Eu am inceput in forta, zilele trecute, cu enormul lac Nicaragua, pe care l-am traversat cu ferryboatul. Din San Jorge pana in Ometepe, insula crescuta din doi vulcani gemeni. Vulcani semeti, tacuti si vesnic invaluiti in mantia sau aura lor de nori.
#Despre aventura din Ometepe am povestit deja, pe larg, “live si in direct”, AICI

Astazi, ajunsa deja in Granada, am privit in ochii sai verzi vulcanul ametitor de abrupt Mombacho. Si mi-am zis “şo pe el!”.

Zis si… ca si facut!
Am luat autobuzul spre Rivas, de la autogara de langa piata de legume si fructe – la fel de aglomerata si colorata ca o piata asiatica respectabila.
Si, contra unei sume exorbitante de 0,3$, ajutorul de sofer ne-a transportat si apoi aruncat in drum, la poalele vulcanului.
Ceea ce nu am stiut, neavizatele de noi, e ca vulcanul isi tzine poalele cam la 7 km fatza de crater!
7 km lungi ca naiba, sub o caldura sufocanta. Dintre care vreo 4,5km sunt atat de abrupti, incat picioarele ne stau unde ne sta si capul.

Mare greseala ca, in focul dorintei de drumetie, nu am luat camionul care, pentru 20$, inclusa si taxa de acces pe vulcan, te duce pana suuus, pe buza craterului.
Dar, in fine, catararea asta la 45 de grade (si aici ma refer si la panta, si la temperatura!) a fost o experienta in sine.
Mai grea la urcare, mai haioasa la coborare, cand, alunecand ingrozitor si dandu-ma ca pe schiuri cativa metri la vale, am decis sa nu-mi rup gatul si sa ma las p-aici prada vreunei puma.
Asa ca, precum o precolumbiana get-beget, m-am descaltat. Mi-am luat Pumele cu talpi alenecoase la spinare si… p-aci ti-e derdelusul alunecos si abrupt pana jos!

Dar tot drumul asta cu peripetii a meritat cu varf si indesat: caci varful indesat al muntelui ne-a lasat, tolerant, sa dam tarcoale craterului.

O ploaie usoara este perfect normala intr-o padure-nor, dupa cum bine stiu deja din vecina costaricana, Cloud Forest Monteverde.
Caci o padure-nor functioneaza, efectiv, ca un burete urias, care, prin copacii, radacinile, frunzele si muschii sai, strange intreaga apa din ploi. Fiind, practic, intr-o continua stare de umezeala, prin definitie.

Insa ploicica initiala, scurta, s-a distantat. Impreuna cu norul aferent.
Si ne-a lasat sa ne bucuram in voie de padurea verde, luxurianta, superba. De potecile pierdute prin verdeata abundenta, printre frunzis des si liane imbracate in muschi verde.
Si de panorama senzationala peste Granada.
Peste lacul Nicaragua si Isletas – puzderia de insulite. Peste campiile din jur, intinzandu-se pana la vulcanul activ Masaya si la laguna de la poalele sale.

O experienta senzationala.
Mai cool decat cele de zilele trecute. Insa cu siguranta nu la fel de incendiara precum cea de maine. La propriu incendiara! Caci maine ne vom urca pe vulcanul activ Masaya, sa-l privim fix in ochii sai incandescenti!
Hasta la vista, volcano!

#Citeşte continuarea aventurii din Nicaragua AICI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *