Gallery

Namaste, Pokhara

– Am facut o mică schimbare în plan.
– OK, Shiva. Doar să ne spui noul program.
– Păi mergem mai întâi în Pokhara. Vizităm oraşul vechi. Vedem si orasul nou. Faceti shopping. Apoi facem cele 4 zile de trekking. Încă o zi de vizitat Pokhara. Şi de abia apoi mergem in Lumbini.
– Suna bine. Dar de ce?
– Mâine ajungeţi în Pokhara. Nu vă speriaţi că e agitaţie. Sunt manifestaţii, în Nepal se adoptă în weekend o nouă constituţie. Ha ha. E bine să mai amânăm Lumbini, poate se redeschide între timp.
– Să se redeschidă?!?
– …Deocamdată oraşul e închis.
– Poftiiim?!
– No problem! Revolutie, sunt grupuri rebele în zona Lumbini, care nu sunt de acord cu noua constituţie. Aşa că oraşul e deocamdată baricadat. Autorităţile l-au închis, ha ha. Împotriva rebelilor.

Shiva, proprietarul agentiei prin care ne-am antamat aventura in Nepal, ne aruncă veştile-bombă zâmbindu-ne cu toata faţa. Parcă tocmai ne anunţă că am câştigat vreun mare premiu la loteria nepaleză!
Poftim? Am auzit bine? Ba-ri-ca-dat?! OK. Am plecat din România aşteptându-ne să găsim o ţară afectată de cutremurul din 25 aprilie 2015. Şi, când colo, o găsim cutremurată de o revoluţie?

– Agitaţie? Oraş închis? Pe noi de ce nu ne-a prevenit nimeni?
– Pentru că de abia acum s-au întâmplat toate. Very news!

Pe buuune?
Se aud zvonuri şi despre o blocadă de combustibil, pe care India, unicul furnizor al Nepalului, vrea să o impună.
De ce? De nervi că, din cauza noii centralizări teritoriale nepaleze, ea, Măria sa India, va pierde influenţa asupra micului şi paşnicului său vecin, Nepalul.
În fine, în vacanţe ţi se întâmplă ceva, intervine acolo, în creier, un scut protector, care îndulceşte orice sinistroşenie ţi se întâmplă. Probabil te imunizezi sau diminuezi ştirile proaste, căci, sincer, nu am fost prea afectate de valul de nebunie politico-economică din jurul nostru.
– OK, pe cai! (pe caii putere, Raj-Schumi, dragul nostru sofer mega talentat şi cu chică de cocalar de Ferentari). Pokhara să fie, deci, până se redeschide Lumbini!

Zis şi… ca şi făcut.
Pokhara (pronunţat cu accentul exact ca în cuvântul pocker) ne întâmpină la doar 80 de mile vest de Kathmandu.
Un Paradis plin de verdeaţă şi încunjurat de frumuseţi; nu însă atât de liniştit şi paradisiac precum îl ştia toată lumea, până acum câteva zile…
Vânzoleală maximă. Mulţimi de oameni adunaţi în stradă. Se fac desene colorate pe asfalt, salutând apropiata adoptare a noii constituţii. Se ovaţionează. Se aprind mii şi mii de lumânărele, fie în forma steagului nepalez, fie inconjurând copacii bătrâni şi casele oraşului. Cam cum se întâmplă la creştini, cu luminiţele de Crăciun.

Iată şi albumele de călătorie grăitoare.

###
În magazine dăm peste incantaţii hinduse sau melodii budhiste, fum de beţişoare şi vânzătorii care prezintă turiştilor suveniruri, ceaiuri himalayene, dar, mai ales, echipament sportiv. Necesar pentru toţi cei care vor pleca din Pokhara către Annapurna (pe la 8.000m) sau, ca noi, în trekking-ul către Ghorepani şi Poon Hill, la doar 3.210m.

Suntem cazate ca belferii chiar în zona turistică, unde sunt adunate toate hotelurile de lux, casele de oaspeţi confortabile, restaurantele excelente şi barurile chic din Pokhara. Aici, în jurul pitorescului Phewa Tal, al doilea lac ca mărime din Nepal.

###

Ce să vezi în Pokhara, chiar şi în vremuri istorice şi de manifestaţii populare?
Dacă ai norocul să prinzi o zi senină, de pe lacul Phewa vei zări uriaşul şi sacrul munte Machhapuchhare (“Coadă de Peşte), dar şi Annapurna, superb reflectate în apele verzi şi adânci.
Poţi să te plimbi cu hidrobicicleta ori să văsleşti bărcuţa delicată până la Templul de pe Insulă – Varahi Mandir pe numele lui. Este cel mai faimos templu hindus al Pokharei, construit pentru Vishu şi locuit de stoluri porumbei. Cu două etaje şi arhitectura de pagodă, se înaltă, delicat, parcă direct din lac, chiar în apropiere de Palatul Regal Ratna Mandir.

Ce mai poţi face în Pokhara?
Un tur de 2 ore prin pădurea tropicală, până pe malul vestic al lacului Phewa Tal, către Pagoda Păcii Mondiale.
Dacă te trezeşti la 4 şi porneşti într-o susţinută drumeţie, prinzi răsăritul spectaculos deasupra Himalayei, Sarangkot.
Pe noi nu ne-a ajutat vremea, a plouat cu spume toată seara şi noaptea, mai ceva ca în legende. Cel mai bine este să vii aici între octombrie şi martie, pentru a evita sezonul ploios şi a te bucura de cerul senin şi vremea bună. (noi am ajuns la sfârşit de septembrie, exact când teoretic, se încheiase musonul…)

Am oftat lung. Dar ne-am scos pârleala dimineaţa, la Muzeul Internaţional al Muntelui. Deşi iniţial nici nu vroiam să merg aici, am aflat cu vârf şi îndesat o tonă de informaţii interesante despre Himalaya, ciudăţeniile, recordurile şi optmiarii săi.

După potopul nocturn avem parte de o zi splendidă!
Vizităm Cascada Devi sau Cascada Miresei, o cădere uriaşă de apă, cu spume şi vuiet asurzitor, unde legenda spune că s-a înecat o mireasă. Apoi mergem direct în bazarul de lângă cascadă şi, mai departe, către extrem de adânca şi îngusta vale, formată aici de Seti Gandaki – Râul Alb.

Nu ratăm nici cele câteva temple budiste liniştite din zona locuită de comunitatea refugiaţilor tibetani. Tibetanii care au plecat din ţara lor, alungaţi de cotropitorii chinezi şi, nemaiajungând până în India (unde s-a exilat liderul lor spiritual, DalaiLama) s-au aciuiat pe drum, în liniştitul Nepal.

Seara se lasă în vârful degetelor peste oraş.
Vaci placide merg pe mijlocul străzii, printre camioane, ricşe, maşini, lumânărele şi manifestanţii pe scutere, agitând steaguri mari în mâini, claxonând şi ovaţionând. Noua constituţie a fost adoptată. Noapte bună, drag Nepal! Sper din suflet să te aştepte vremuri mai bune decât ultimele luni…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *