Gallery

Namaste, Kathmandu! (după cutremurul din 25 aprilie 2015)

AM VIZITAT NEPALUL ÎN MOMENTE ÎN CARE SE SCRIA ISTORIE
Astrele, Brahman, Shiva, Vishnu şi toate cele cateva milioane de zeitati hinduse probabil ca s-au aliniat ele asa frumos si, ce sa vezi, au decis sa ajung si eu prin Nepal fix în nişte clipe istorice:
În septembrie, exact după ce Nepalul fusese zguduit, la propriu si figurat, de îngrozitorul cutremur din 25 aprilie 2015 şi trăia, în direct, momente de revoluţie, îşi baricada oraşe, adopta o nouă constituţie şi, colac peste rezervoare, se confrunta şi cu cea mai cruntă blocadă de combustibil impusă de India.
A, doar atât?! Un fleac! Nu mă fac ele pe mine!

NAMASTE, NEPAL!
Coborâm vertiginos printre straturile de nori. Pereţi muntoşi plini de verdeaţă în stânga. Pereţi plini de şi mai multă verdeaţă în dreapta. Înalţi până la cer.
Parcă aterizăm printr-un tobogan gigantic.
Sunt cele câteva “deluleţe” din jurul Kathmandu – munti nesemnificativi, ca orice munte sub 6.000m din lanţul himalayan.

Am un nod în gât.
Oare cum arată Kathmandu, pe care l-am văzut pe net şi la TV, în mii de poze şi filmuleţe, sub dărâmăturile cutremurelor succesive din ultimele luni?
Mă aştept la ce e mai rău. Dar Nepalul nu încetează niciodată să te surprindă pe tine, biet occidental călăuzit de reguli şi de lucruri aşezate în ordine!

Primul impact cu Nepalul: ne facem poza şi ne luăm visa on arrival de la… un ghişeu electronic, ultra high-tech.
40 USD viza pentru 1 lună si pentru mai multe intrări, căci noi am plănuit să vedem şi Tibetul, deşi, intre timp drumul până acolo şi graniţa cu Tibetul sunt distruse şi închise post-cutremur.
Cu Buddha şi Vishnu înainte!

Kathmandu este irespirabil.
Căldură sufocantă, praf, gaze de eşapament. Parcă înghit ulei ars în loc de aer…
Ghirlande de flori portocalii şi o maşină nesperat de modernă şi curată ne întâmpină la aeroport. Shiva – proprietarul agenţiei Adrift (Nepal Mountain), agentie antamata acum câteva luni, via email si Facebook – îşi face treaba impecabil. Deşi in felul lui specific nepalez, haotic, din care nu înţelegem mai nimic în prima clipă si care ne bulversează cu o engleza rapidă.

Ne schimbă el banii: în schimbul a 100 USD primim o cărămidă de bancnote jegoase şi hărtănite (lipite intre ele cu bandă adezivă, unele chiar capsate!).
– Un Everest rece?
– Da, vă rog!
E berea lor locală, bună şi tare, puternică precum muntele cel mai înalt din lume. Everest este numele occidental, evident, dat după un englez, căci nepalezii îşi numesc muntele, încă din timpuri imemoriale, “Sagarmatha”, adică “Frunte în Cer”.

Am pus în albumele de călătorie imaginile grăitoare!

CE S-A DĂRÂMAT LA CUTREMUR ŞI CE SĂ (MAI) VEZI ÎN KATHMANDU?
Trecem prin cartiere întregi, aglomerate, cu case înalte, multicolore, înghesuite între ele. Nu văd nimic dărâmat.
– Unde sunt ruinele?
Unde e Kathamndu cel din epicentrul cutremurului de acum câteva luni, ras de pe suprafaţa pământului, aşa cum îl ştiam din ştirile occidentatle?
– No problem!, ne raspunde, inevitabil Shiva. Nu au fost afectate decât anumite zone, e o minune, dar o sa vedeti, o sa vedeti.

###
DURBAR
Piaţa Centrală – inima turistică a oraşului, împreună cu piaţetele din jur – este în reconstrucţie completă. Se percepe o taxa piperata pentru intrarea in “santier”, taxa dedicata reconstruirii de sub daramaturi.
Tristeţe maximă: templele de la 1.100, bijuteriile Durbarului, fie au fost transformate în mormane de cărămizi şi moloz, fie au fost extrem de avariate de cutremurul din 25 aprilie.

PALATUL REGAL sau, mai exact, complexul Hanuman Dhoka este, se pare, un loc superb, dar cu menire si istorie sângeroasă, căci prinţul Dipendra a asasinat aici, în 2001, 11 membrii ai familiei regale, inclusiv pe rege şi regină, autodeclarându-se rege. El însuşi murind în chinuri şi lăsând locul fratelui regelui pe care îl ucisese.

Templul Taleju (o capodoperă a arhitecturii sec. 16, de la înălţimea sa de 35 m).
Kumari Bahal – clădirea cu 3 etaje care o adăposteşte, încă din sec 18, pe o fecioară aleasă din valea Kathmandu, considerată “zeiţa vie”.
Kasthamandap, Pavilionul din Lemn (mai exact, dintr-un singur lemn!), se pare că este chiar cel de la care capitala şi-a primit numele Kathmandu.
Maju Deval – templul cu trei etaje construit în sec 17 şi închinat lui Shiva.

###
CARTIERUL THAMEL.
Cel renumit pentru turism (unde stăm şi noi, de altfel). Thamelul are si el câteva clădiri afectate. Dar acelea sunt ascunse pe străzi desfundate şi extrem de sărace, departe de străzile comerciale, pline de culoare şi de firme suprapuse alandala pe faţadele magazinelor, restaurantelor şi birourilor.

După ce te-ai pierdut prin toată nebunia magazinelor vânzând de la covoare şi şaluri din lână de yak la bijuterii, posete, haine multicolore şi echipament performant pentru munte este momentul să îţi tragi sufletul în micul colţ de Rai creat chiar în centrul Thamelului:
Grădina Visurilor, o oază de verdeaţă, iarbă, flori, fântâni şi pavilioane umbroase.

Da, clar, Thamel are o viaţă a lui proprie.
O inimă care pusează zi şi noapte, pe străzi, în grădinile restaurantelor sau pe terasele de deasupra clădirilor.
Marea noastră găselniţă, să ne cazăm într-un hotel confortabil, ascuns pe străduţe mici şi lăturalnice (25USD/camera dublă pe noapte, cu mic dejun inclus), nu ne ajută, de fapt, cu nimic:
Gălăgia, agitaţia, sunetele dubioase, parcă animalice (poate de la maimuţele din templu?) şi muzica (de tip nuntă şi dată la maxim) nu ne prea vor lăsa să dormim

###
STUPA SWAYAMBHUNATH SAU TEMPLUL MAIMUŢELOR
Sau, altfel spus, Templul din vârful Dealului din Vestul Oraşului. Căci, la doar 20 de minute de Thamel (cu taxiul), de pe terasele templului ţi se aşterne la picioare, superb, oraşul. Privelişte de vis la răsărit sau la apus.
Din fericire, cutremurul nu i-a lăsat răni, ci doar…zgarieturi. Mai ales că stupa principală, albă, uriaşă, protejată de 4 perechi de ochi ai lui Buddha, tocmai ce a fost ornată acum 5 ani cu 20 de kg de aur, ne explică, mândru, Deepack.

Swayambhunath înseamnă “stupa auto-creată” şi este, practic, un complex amplu de multe temple, stupe, altare vechi, dar şi mai noi mănăstiri tibetane, muzeu şi bibliotecă.
Nu e de mirare că până şi maimuţele mari care trăiesc în pădurea de la poalele templului sunt considerate sfinte. Şi se plimbă nestingherite prin curţile interioare şi pe capetele, la fel de sfinte şi ele, ale celor două statui de lei-gardieni ori ale altor zeităţi. Si, probabil, si pe capetele credinciosilor binevoitori.
Poţi intra în complex pe intrarea principală (pe strada unde te lasă taxiul) şi poţi coborî la sfârşit spre oraş pe cele 365 de trepte de pe celălalt versant al dealului.
O scară simbolică într-o zi cât altele într-un an…

# citeşte continuarea jurnalului meu de calatorie in Nepal, AICI.

3 thoughts on “Namaste, Kathmandu! (după cutremurul din 25 aprilie 2015)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *