Gallery

Namaste, Dhulikhel!

CU HIMALAYA-N CAP!
Cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe vremea când buchiseam deasupra atlaselor şi a manualelor de geografie şi visam la tărâmuri legendare, am făcut exerciţiul să îmi imaginez Himalaya:
Un perete abrupt, ţinând cât e zarea de-a stânga şi de-a dreapta mea, ridicându-se, brusc şi interminabil, exact din faţa mea, până la cer.

Făcând documentarea pentru plecarea în Nepal şi Tibet, imaginaţia mea s-a înflăcărat până la combustie.
Cum va fi, oare, marea şi mult visata întâlnire cu Himalaya?Dhulikhel, un orăşel la 30 de km sud de Kathmandu, în drumul spre graniţa cu Tibetul, promite a fi primul punct strategic pentru această întâlnire de gradul 0 şi de 8.000 de metri!

Himalaya vazuta din Dhulikhel

Himalaya vazuta din Dhulikhel

Iată şi albumele de călătorie grăitoare.

LA POALELE LANŢULUI HIMALAIAN.
Panorama cu care mă trezesc fix în faţa mea, în dimineaţa însorită din Dhulikhel, mă lasă fără cuvinte şi gânduri.
Privesc pentru prima dată în ochi, înşirându-se la orizont, douăzeci dintre coloşii înveşmântaţi în zăpezi veşnice ai Himalayei. Printre care şi doi dintre optmiarii ei, de la măreţul Annapurna (8091 m), în vest, până la Karolung în est, Ganesh Himal (7429 m), Langtang (7234 m), Phuribichyachu (6637 m), Gaurishanker (7134 m) şi uriasul Lhotse (8516 m).

ORAŞUL ISTORIC DHULIKHEL
Cu zâmbetul extaziat (care nu mi se va şterge niciodată din cap!), plec de la locul panoramic spre oraşul vechi.
Un ansamblu de case Newari vechi, impunătoare şi spectaculoase, rupte parcă din decorurile unui platou de filmare abandonat, cu uşi, balcoane şi obloane din dantelării sculptate în lemn, în stilul tradiţional al artizanilor newari.

Ne lăsăm paşii să ne poarte agale pe străduţele înguste, pietruite, ale oraşului medieval, vechi de sute de ani, care nu mai este locuit de mult timp. Oprim să cumpărăm un ananas mic şi acru ca naiba, de la o tarabă prăfuită.
La umbra unui copac uriaş, ghidul Deepack (aka 2Pack) ne lămureşte că oraşul a fost construit conform doctrinei hinduse vechi, care respecta un plan anume al poziţionării, formei, scalei şi proporţiilor dintre clădiri, temple şi piaţete publice, fiecare avându-şi propria semnificaţie şi creând armonia întregului.
– Să le dea cineva planul ăsta şi edililor bucureşteni, gândesc cu glas tare.
– Yes, please!
Deepack nu înţelege nimic, dar mă priveşte drept în ochi, aprobă şi râde cu râsul său sănătos, continuu şi contagios, cu care ne vom obişnui de-a lungul întregii aventuri nepaleze ce va să vină.

TEMPLE
Copii oacheşi şi murdari ne zâmbesc strâmb, ieşind din gangurile pustii sau cautând prin lăzile şi pungile cu legume şi fructe ciudate ale vânzătorilor ambulanţi, aciuiaţi pe ici, pe colo.

Chiar în centrul oraşului vechi reperăm templul Narayan, cu acoperişurile sale din metal galben, închinat lui Krishna. Iar lângă el este templul Harisiddhi.
Ambele sunt păzite de câte doi Garuda (zeul-pasăre) şi împodobite cu lemn sculptat delicat, precum o dantelă preţioasă.

Într-un capăt al oraşului admirăm templul Bhagwati, iar fix în celălalt capăt: templul Gaukhureshwor Mahadev.

Departe, după mai mult de 40 de minute de urcuş aprig, pagoda Bhagwati (Kali) ne întâmpină pe înălţimile dealului şi ne oferă întregul oraş la picioare şi un moment de respiro şi de recapitulare a avalanşei de frumuseţi a zilei.

Namaste, Dhulikhel, loc binecuvântat de toţi zeii hinduşi şi buddhişti! Pe maine, Nepal!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *