Gallery

Minte, noroc şi sănătate, că sunt mai bune decât toate!

Petre, unul dintre străbunicii mei din partea mamei, ardelean la originile lui, avea o vorbă de duh:
“Sănătate, minte şi noroc!”
Întotdeauna făcea urarea asta din tot sufletul. Şi numai oamenilor dragi lui. Şi completa că degeaba ai unul sau doar două dintre darurile de mai sus, dacă îţi lipseşte al treilea.

Că, fără minte, nu vei şti să îţi preţuieşti şi să îţi cultivi sănătatea.
Şi nici să îţi fructifici norocul, chiar dacă te împiedici de el în drum.

Precum ciobanul nostru, zdravăn la stat, dar slăbuţ la procesat, care a dat peste o lădiţă plină cu galbeni şi… aşa s-o bucurat că le-o pus mioarelor lui bănuţi sclipitori la gât!!!!

Iar fără pic de noroc, deh, viaţa e… pustiu.
Eşti tu sănătos tun, deştept şi frumos, dar cazi, Doamne fere’, într-o gură deschisă de canal…scuze, într-o gură de plai+Rai. Şi s-a cam terminat şmecheria.

Amu, lăsând gluma la o parte, cu sănătatea chiar nu-i de glumă!
Chiar nu e cazul să laşi totul în seama sorţii.

Toţi ştim că norocul şi-l mai face omul şi cu mâna lui. Iar mintea se antrenează şi ea. Că, na, orice e lăsat la voia întâmplării, la un moment dat nu mai poate fi strunit. Nu mai e predictibil. Şi o cam ia razna.

Avem, noi românii, multe calităţi.
Si sunt mândră că sunt româncă. Da, susţin România şi valorile noastre peste tot pe unde umblu prin lume (şi, slavă Domnului, tot umblu prin lumea largă!)
Dar avem şi multe hibe.
Uite, de exemplu, tu cam câte cunoştinţe ai (şi aici nu lua în calcul decat români!) care să facă sport aşa, de bună-voie şi cu voie bună?!
Şi nu de voie-de nevoie, pentru că vor să slăbească. Fie pentru că au văzut ei în oglindă că le cam atârnă fesierii ori ca au cam facut burta. Fie pentru că vor să se recupereze după vreun mic accident sau după vreo problemă cu coloana. Ori pentru că au citit în revistele de bon-ton că e cool să faci sport.

Câţi copii şi adolescenţi mai joacă seara fotbal prin faţa blocului sau prin locurile amenajat, în loc să stea călare pe telefoane, pe reţelele de socializare? Sau în loc să joace “Counter Strike” în faţa computerelor?

Câţi dintre prietenii şi cunoştinţele tale se duc preventiv la medic, pentru analizele uzuale? Şi nu doar atunci când se îngroaşă gluma şi deja se simt rău sau au nişte manifestări destul de grave?

Noi nu avem cultura asta a stilului de viaţă sănătos. (Din păcate, căci aici chiar este o problemă la nivel naţional!)
Eu cred ca nouă, românilor, ne lipseşte, cumva, conceptul de prevenire.
Ne-am obişnuit să suferim.
Să aşteptăm, mioritic, să ne lovească şi pe noi, la un moment dat, o problemă de sănătate, că, deh, oameni suntem. Dar să ducem boala pe picioare.

Haide să luăm exemplu de la occidentali şi în privinţa asta!
Sau, mai exact, de la nordici. Cărora stilul sănătos de viaţă, prevenirea şi mişcarea le sunt parcă intrate în sânge. Ca o genă. Atât de natural le vine să meargă pe bicicletă în loc să zacă în maşini.
Să alerge prin parcuri, chiar dacă e cam răcorică.
Să se căţere pe munţi, indiferent de vârstă.
Să îşi facă un obicei de viaţă din a merge regulat la controale medicale de specialitate. Şi nu doar când au o anumită vârstă, ci încă de mici!

Poftim? Tu nu ai atâta timp pentru toate astea?
Ce spui, pui pariu cu mine că ai timp… să stai chiar acum să citeşti articolul ăsta? Că ai timp de văzut serialul preferat la televizor? Ori să vorbeşti pe reţelele de socializare cu prietenii?!

Uite, îţi propun ţie şi îmi propun şi mie, în acelaşi timp, un experiment simplu.
De ce să nu ne invitam câţiva prieteni să mutăm, de două ori pe săptămână, reţelele astea de socializare… în parc? La aer, unde îi şade ei, socializării, atât de bine şi de natural!
Să ne vedem acolo şi să alergăm împreună cu ei.
Sau să ne dăm cu rolele (niciodată nu e prea târziu să înveţi, crede-mă!.)
Ori să mergem cu bicicletele, prin oras, la munte, la pădure.

Sau, în loc să stăm în sala de aşteptare la vreun specialist, când avem deja o problemă de sănătate, nu eşti de părere cu mine că este mult mai simplu să ne facem analizele de rutina regulat, în fiecare an?
Este mult mai puţin costisitor ca timp, ca bani şi ca energie să previi decât să tratezi!

OK. Buuun, am înţeles, o să fac o pauză.
Să respir adânc.
Să mă reculeg de printre tastele încinse.
Şi să îţi spun de unde mi-au venit toate gândurile astea, fix acum, fix astăzi, 31 ianuarie.

Acum o lună, departe de casă, chiar la încheierea anului vechi, am stat şi m-am gândit serios cum vreau să îl încep pe acesta nou, cu bune şi cu (g)rele.
Locul singuratic şi superb în care mă aflam de Revel şi vuietul măreţ al oceanului de lângă mine, dominând noaptea, m-au influenţat cu siguranţă în profunzimea răspunsurilor date şi în deciziile luate.
O noapte de răscruce între ani, în care mi-am promis să îmi refac analizele într-o clinică bună (analize care, în noiembrie trecut, nu mi-au ieşit tocmai senzaţional.)

Iar primii paşi i-am şi făcut:
De cum am ajuns înapoi în Bucureşti, m-am programat deja la Hipocrat2000, clinica din Rahova, care îmi este cea mai aproape de casă.
Şi am început să iau măsuri cu principalele mele probleme: lipsa de somn, prea puţine calorii şi proteine în dieta mea şi insufiecientă apă băută!
Mda, ştiu ce spui, astea chiar sunt lucruri esenţiale pentru sănătate, frate! Şi a căror insuficienţă din alimentaţia mea de zi cu zi, vizibilă la ultima consultaţie făcută (un scanning la nivel celular), m-a cam îngrozit, sinceră să fiu.

Cât de puţini conştineţi suntem când vine vorba de gesturi atât de simplu de făcut, dar atât de importante pentru viaţa noastră!
Căci, da, sănătatea e o chestiune cu greutate.
E chiar o chestiune de viaţă şi de moarte, la propriu.
Pe care chiar trebuie să ne-o asumăm cu responsabilitate.
E o liniuţă obligatoriu de bifat în agenda zilnică.
Şi nu se face cu hei-rup-ul, ci se cultivă prin stilul nostru de viaţă de zi cu zi.
Dar tu? Tu când ţi-ai făcut ultima dată timp pentru sănătatea ta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *