Azi e sâmbătă dimineaţa.
De obicei, în uichend, ies cu mami, cu tati şi cu surioara mea mai mică, Paticia, la plimbare prin parc.
Eu sunt mare şi am voie sa mă dau în leagăn şi în Fulger McQueen. Că tati îmi cumpără mereu fise, chiar dacă mami spune mereu că trebuie să am porţie.

Pati e mică.
Cred că e încă foarte obosită, că stă mai mult la mami în braţe sau doarme în cărucior.
Nu pot deloc să mă joc cu ea. Aleargă 3 paşi şi cade.
Dar mami o ridică şi o şterge pe mâini.
Nici pe mine nu mă lasă să mă şterg pe pantaloni, îmi spune mereu că trebuie să mă şterg numai cu şerveţel sau cu un prosop din hârtie, ca să mă fac curat.

Dar azi mami mi-a spus că nu mai ieşim, că trebuie să facă o curăţenie generală.
Ce o fi asta? Un fel de tocăniţă, cum mai face buni, când vine pe la noi?

Am întrebat-o pe mami ce înseamnă.
Ea mereu îmi spune să întreb când nu înţeleg ceva. Că aşa învăţ şi sunt deştept când o să mă fac mare.

Mami a râs.
Şi mi-a zis că treaba asta de curăţenie e o treabă complicată şi plictisitoare, pentru oamenii mari. Ca să fie ordine şi frumos în casă. Şi să nu fie murdar, ca să nu ne îmbolnăvim.

– Şi ţine mult, mami?
– Păi ţine până începeţi voi să aruncaţi toate jucăriile în mijlocul sufrageriei. Şi să vărsaţi iaurtul cu fructe pe gresia din bucătărie.

Aaaa, păi înseamnă că ţine foaaaarte puţin, mi-am dat eu seama. Că noi, eu şi Paticia, dăm tot timpul câte ceva pe jos sau pe noi!

Mami scoate aspiratorul.
Vreau să mă dau cu el. Că buni mereu mă plimbă cu aspiratorul, ca într-o maşinuţă cu patru rotiţe şi tub în loc de volan.
Dar mami nu e tocmai prea veselă azi. Îmi spune că o să dureze toată ziua curăţenia asta şi că are mult de muncă.

– Dar de ce avem noi nevoie de ea, mami? Ne trebuie? Nu putem să o ducem înapoi?

Mami iar râde.
Mă ia în braţe şi mă pupă pe năsuc. Ce-mi place când îmi face aşa! O ţin şi eu în braţe strâns, cât pot eu de strâns!
Apoi îmi spune un secret. Că există nişte fiinţe mici, mici de tot, microbii, pe care numai curăţenia şi cele mai bune produse de igienă şi curăţenie îi ţin la distanţă.
Mă mai pupă o dată pe frunte şi mă trimite să mă joc în camera mea, că aici e curent.

Plec la mine în cameră.
Eu sunt puternic, dar mi-e puţin frică.
Dacă mă întâlnesc cu fiinţele alea mici şi multe-multe? Poate au fugit toate de aspiratorul lui mami şi s-au ascuns chiar la mine în cameră.
Parcă microbişti mi-a spus mami că se numesc, nu? Ba nu, microbi!
Ca să îmi fac curaj, încep să îmi fac un scenariu.
Încep să mă joc de-a stadionul. Sunt la un stadion întreg, plin de microbişti, cum am vazut eu la televizor, la desene! Microbiştii sunt cei cărora le plac microbii. Sunt mereu în război cu microfobii – cei care nu suportă microbii pentru că le e frică de ei.

De la tati ştiu o mulţime de cuvinte din astea grele. El mi le spune şi mi le explică mereu.
Acum multe zile am fost la film la mol cu el.
Am văzut “Cum să evadezi de pe Pământ”. Ce frumos a fost! Cu mulţi monstruleţi albaştri care fugeau.
Toţi oamenii din sală râdeau. Doar un copil a început să plângă tare. A trebuit să iasă buni a lui cu el din sală. Tati mi-a spus că probabil băieţelul ăla are o fobie. Adică îi e frică de întuneric.
Mie îmi spusese tati de la început că e o comedie şi nu mi-a fost frică.
Când au fost atunci multe împuşcături cu jeleu albastru, eu am râs şi am bătut tare din palme. Dar am dat peste paharul lui cu suc şi l-am vărsat pe noi doi. Cred că puţin a ajuns şi pe tanti de lângă noi.
A trebuit să ieşim.
Tati mi-a spus să am grijă să nu calc pe nimeni.
Ne-am dus la toaletă şi am putut să reuşesc să mă spăl singur pe mâini. Foaaarte bine, cu săpun. Că eram lipicios.
Şi am început să mă joc la usăcătorul, aaa, uscătorul de mâini.
E foarte drăguţ. Dar tati m-a şters pe mâini cu câteva prosoape pliate de acolo, din suport.
Şi mi-a explicat că este mai sănătos să mă şterg mereu pe mâini, şi acasă, şi la grădi, şi în parc, cu şerveţele sau cu hârtie igienică. Şi să nu le ţin la usăcătorul cu aer cald. Unde există mulţi germeni.
Da, ştiu de la doamna Ana de la grădi. Germenii sunt tot nişte microbişti despre care mi-a explicat mie mami azi!

Dar acum trebuie să dorm o oră, ca să ies apoi cu tati pe afară, că mami a zis că am voie. Până termină ea curăţenia.

* Aceasta a fost una dintre multele poveşti fantastic de haioase ale lui Alex – până acum un an şi ceva cunoscut şi sub numele de Bebeluşul Alec.
Vârstă: 3 ani şi 9 luni.
Ocupaţie: grădiniţa, poveştile şi desenatul pe cărţile de colorat.

Alex şi-a spus povestea special pentru mine. Ca să o consemnez în SuperBlog 2014, pentru proba dedicată unuia dintre cei mai buni producători de hârtie igienică şi de produse de curăţenie, Paper Plus.

Orice asemănare cu personajele reale (nu) este pur întâmplătoare.
De-a lungul consemnării acestei relatări nu a fost rănit niciun microbist. Doar muuulţi microbi şi germeni au fost exterminaţi de către “mami a lui Alex”.