Gallery

Maroc – o tara ca un spectacol demn de Hollywood (partea I)

Care este primul lucru pe care oricine a vazut “Sex and the City – The Movie” trebuie sa-l afle?
Ei bine, trebuie sa afle ca, desi actiunea s-a petrecut in Abu Dhabi, Dubai, filmul a fost, totusi, filmat in mult mai permisivul si prietenosul Maroc: in mega-luxosul Hotel Mamounia Palace, respectiv in superbul deşert Sahara marocan.

Sau, altfel spus, in Regatul Maghrebului:
O tara spectaculoasa, plina de culori si de culoare locala, cu castele maure, ruine romane si peisaje selenare, fie ele deshertice, montane sau de coasta.
Un spatiu cu vibratii pozitive, care a starnit inspiratia si a incitat o multime de regizori sa vina sa-si turneze aici filmele.
Pai haide sa nu mai lungim vorba si sa o luam pe urmele Sarehei Jessica-Parker, Kim Cattrall, Ingrid Bergman, Humphrey Bogart, “Gladiatorului” si “Cleopatrei”.

1. “Sex and The City” – The Marrakech City!

“Orasul Rosu” al Marocului (sau, in traducerea din limba berbera: “Asezarea lui Dumnezeu”), Marrakech este un spatiu efervescent, agitat si plin de savoare, in orice moment al zilei.
Perla a celebrului imperiu maghrebian, un loc cu o atractie magnetica si magica, regasita oriunde am ratacit cu pasii si cu privirile:

Seara, prin pietele sale zumzaitoare, in celebra Jamaa-El Fna, printre localnicii colorati, vanzatorii de suc de portocale, de apa si de melci deliciosi, femeile musulmane invalurite, desenatoare pe piele cu henna si africanii de culoare, vanzand statuete si margele.

Ziua, prin bazarurile unde poti negocia si cumpara orice vrei. Ori adapostatita de soarele dogorator, prin stradutele inguste, umbroase si intortocheate ale Medinei – orasul vechi.

La apus, prin istoricele Gradini Menara, cu livezile lor de maslini si chiparosi. Si prin Jardin Majorelle – gradinile fashionable ale lui Yves Saint Laurent.

Ori, prin razele blande ale diminetii, intrand in zona istorica, pe sub portile cu dantelarii migalite in zid – Bab Agnau si Bab Er-Robb. Prin palatele maure, prin misterioasele Badia si Bahia.
La Mormintele Sultanilor Saadieni. Si prin moschei racoroase si fascinante, asa cum este bijuteria plina de dantelarii si mozaicuri, Moscheea Koutoubia.

Gasesti aici si o lista completa cu ce merita sa vezi in Marrakech – cu ce am vazut si eu si mi-a placut si iti recomand sa nu ratezi, data ajuns in Marrakech.
Eu, una, nu mi-am propus sa fac, prin aceste randuri, un ghid turistic, ci un jurnal al celei care a calatorit prin Maroc cu toate simturile larg deschise!

***
2. “Casablanca” – un film celebru si glam, in si despre un oras mai putin glam.

Desi a fost declarat “Alegerea calatorilor” pentru 2014, orasul Casablanca in sine nu impresioneaza prin nimic. Este un oras mare, modern, cosmopolit, impersonal.
Farmecul ii provine, fara indoiala, ca o aura melancolica, de la filmul omonim, cu Ingrid Bergman.
… Si de la ocean.
Tot ce este interesant aici este legat de sau strans pe tarmul Atlanticului:
Surferii calare pe valurile inspumate, pe langa luxoasele plaje amenajate.

Multimea de localnici stransa, in fiecare dupa-amiaza, sa admire valurile. Sau in fiecare dimineata, sa adune fructele de mare ramase pe fundul gol al oceanului, retras la reflux.

Ori enorma moschee Hassan al II-lea – impodobita toata cu stucaturi, dantelarii si mozaicuri. Cea mai mare moschee din lume, dupa cea din Mecca, construita in mare parte in ocean, conform versetului din Coran: “Tronul lui Dumnezeu era pe ape”.

Si Medina Casa, care priveste, nostalgica si batrana, in zarile oceanului.

***
3. Rabat

Ca orice oras-capitala, nici Rabat nu se dezminte si ofera mult prea putin turistilor care vor sa descopere adevarata savoare locala a tarii respective.
M-au incantat, totusi, in egala masura, toate puncte forte ale acestui oras – capitala Marocului incepand cu 1912:

Portile impresionante, dantelate si pline de arabescuri, pe sub arcurile carora patrunzi in oras.

Fortareata Mechouar – acolo unde se afla actualul Palat Regal, pazit de 3 randuri de paznici: garzile regelui, armata si garda speciala de interventie.

Apoi Pitorescul “Kasbah” (“cetate fortificata maura”) Oudaya – alba cu turcoaz, precum apele oceanului si valurile care se sparg, inspumate, sub zidurile sale.
Fix sub cetatea ce se inalta, semeata, pe stanci se intinde o limba de plaja cu nisip alb, unde cohorte de localnici vin sa se bucure de soare si de racoarea apei. Sau sa pescuiasca.

Pe repede inainte am ajuns si la Turnul Hassan,: caramiziu, impresionant, inceput in sec. 12 si niciodata definitivat, deci fusese planuit a fi cel mai mare minaret din lume. (Oricum, onoarea a fost salvata si cel mai inalt minaret din lume este tot in Maroc: cel al moscheei sec. 20, Hassan al II-lea, din orasul vecin, Casablanca.)

La doar cativa pasi de turnul neterminat ma intampina Mausoleul lui Mohammed al V-lea si Hassan al II-lea.
O cladire masiva, ca un cub robust, din marmura alba, permanent pazita:
la cele 2 porti – de garzi in alb, calare pe armasari arabi superbi,
la cele 4 usi – de gardieni masivi, in alb si rosu,
iar in interior, de 4 gardieni “personali” imbracati in verde si de un domn care le citeste defunctilor sultani, dimineata, la pranz si seara, versete din Coran.
Si, in parculetul care ii inconjoara zidurile, de localnicii care se aduna duminica, cu mic-cu mare, la umbra palmierilor, pentru picnic si relaxare.
Un spectacol adevarat, pentru orice vizitator al zonei, indiferent de etnia si religia careia ii apartine!

Spectacolul admirat seara de pe terasa hotelului, cu soarele disparand, peste acoperisurile Rabatului, in apele laptoase ale oceanului, m-a facut sa uit ca hotelul la care am avut cazare nu era cel mai bun din lume 🙂
In plus, hotelul era, din fericire, chiar langa Medina . Ocazie perfecta sa o vizitam si sa o savuram, pe indelete, dupa-amiaza.
Stradutele inguste ale orasului vechi, intinzandu-se intre zidurile sale “andaluze”, portocalii, adapostesc un bazar multicolor, plin de zgomote si arome, de vanzatori ambulanti si de magazine care vand orice:
De la carnuri la condimente, fructe si menta proaspata, pui vopsiti, iesiti parca direct din ouale de Paste, vesminte traditionale, produse din alama, pana la vestitii “babushi” – papucii din piele cu varf ascutit…
Good-by, Rabat! Nice to… feel you!

***
Ce nu am vizitat inca si mi-as dori sa mai vizitez pe coasta marocana a Atlanticului:
4. Essaouira
La sud de Rabat sau la cateva ore de condus din Marrakech pana pe coasta oceanului, te intampina un oras-port, cu o fascinanta arhitectura – un mix de influente ale localnicilor berberi, ale cuceritorilor portughezi si ale celor francezi.
Plajele aurii Cape Sim si Sidi Kaouki atrag numerosi surferi si turisti indragostiti de natura in stare pura.

***
5. Asilah, in partea de nord a coastei:
un oras cu plaje linistite si cu acele case fotogenice si incantatoare, cu pereti albi si usi si ferestre albastre, ca orice oras scaldat in influentele mediteraneene.

Dar cam atat, deocamdata, cu povestile marocane de pe Coasta Atlanticului. Noapte buna!
Maine o luam spre est si pornim in descoperirea centrului tarii. Pe urmele altor filme si scenarii celebre – fie ele hollywoodiene sau istorice.

One thought on “Maroc – o tara ca un spectacol demn de Hollywood (partea I)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *