Gallery

Mare brânză de scenariu (Album săptămânal bestial by Fane Brânză)

E 2.30. Noaptea.
Mă ridic de la calculator ca să mă dezmorţesc.
Trosc!
Genunchii îmi trosnesc, revoltaţi.
Arunc o privire aiurită spre geam.
Beznă totală.
Şi-o ceaţă deasă, de s-o tai cu cuţitul de la miezul nopţii, mă întâmpină de afară, ca un zid.
Ceaţă e şi-n capul meu.
Mâine trebuie să predau scriptul pentru campania Delaco. Iar mie îmi zburdă ideile-n cap mai ceva decât miei pe tăpşane, înainte de Paşte.
Trebuie să găsesc… nu, nu o idee acceptabilă.
Nu, nici măcar una bună.
Ci Ideea. The One!
Cea mai şi cea mai.
Strălucitoare. Briliantă. Brici, tataie. Genială!
Gândurile mele au luat-o deja la sănătoasa şi se joacă de-a v-aţi ascunselea cu tastele şi cu scriptul noii campanii Fan Brânză.

Stomacul îmi urlă de foame.
Mda, de azi-dimineaţă, de când m-am apucat vertiginos de treabă, n-am mai văzut mâncare în faţa ochilor.
Oricum, ochii mei au altă treabă acum. Să îmi pice în gură. De somn.
Vorba aia: de mâncat, n-am băut nimic azi.
Şi un somn uriaş şi ameninţător îmi dă târcoale…

… Deodată, scriptul prinde viaţă şi-mi sare de printre taste.
În antet, maaaare, scris verde, cu font de 48 şi cu bold:
“Album săptămânal bestial:
Pe urmele lui Fane Brânză.
Serial în 9 acte şi ceva”.

Mă uit stânga-dreapta.
Sunt înconjurată de o mulţime care se agită de parcă e apucată de streche.
– Regizorul să vină în platou pentru primele duble, se urlă într-o portavoce rablagită, undeva, lângă timpanul meu surmenat.
O zdrahoancă mă înhaţă şi începe să-mi aplice un pămătuf cu fond de ten peste obraji.
– Hai, gata, la cabină. Îmbrăcarea. Începem să filmăm.
– Păăăăăi…
– În 5, 4, 3, 2….
Tanaaaaaam!
Reflectoarele sunt ţintite pe mine.
Mă trec toate apele. O fi de la reflectoare. Că trac n-am deloc. Îmi ştiu rolul ca pe apă! În fine, ca pe brânză…

Episodul 1 – Luni, ora 9 A.M.:
Ziua bună se cunoaşte după brânza mâncată de dimineaţă!


Asta scrie mare pe pancarta bej care îmi atârnă la gât.
Da, sunt perfect de acord!
Am în faţa mea o săptămână întreagă, în care am făcut pariu să nu scot o vorbă. Şi, totuşi, să comunic perfect:
Exclusiv prin atitudine, prin costumele purtate şi prin mesajele scrise, bine ochite, bine ţintite, tip call-to-action.
Căci nu numai că voi comunica fără să vorbesc, dar voi fi şi foarte persuasivă!
Da, chiar şi fără să scot o vorbă, pot să vând un depozit întreg de brânză.

Să-l lichidez.
Să nu rămână nici picătură de brânză în urma campaniei mele!

Secretul?
Voi da frâu liber inspiraţiei.
Sau, mai exact, mă voi lăsa inspirată de pofta mea nesecată de brânză.

Poftă veche şi nepusă-n cui.
Poftă care m-a ghidat mereu în viaţă, pe principii sănătoase, ca-n povestea “Brânza-n bucate”.
Poftă cultivată încă de pe vremea când mergeam la bunicii mei din Câmpulung. Şi nicio zi nu începea fără să mănânc deliciosul caş afumat de Muscel şi porţia de brânza în coşuleţ de brad.

Episodul 2 – Luni, ora 16:
Mare brânză să-mi oferi o îmbrăţişare!”


M-am postat bine în parcare, exact în faţa hipermarketului.
Împing o tonetă mobilă, pavoazată toată cu un autocolantat întruchipând un castel.
Din tonetă, printre creneluri, se revarsă munţi de brânză dietetică şi delicată, specială pentru prinţese.
Port gene false, din care dau foarte des
(ocupaţie care îmi ia gândul de la brânza apetisantă, din care aş fi în stare să ronţăi non-stop).
Am o rochie supeeeerbă, tip Albă-ca-Zăpada.
Iar pe cap îmi tronează o coroană din carton auriu, bordisită cu steluţe şi inimioare, pe care scrie:
“Şi, ce dacă sunt o prinţesă? Mare brânză să-mi oferi o îmbrăţişare!”
Şi zâmbesc. Cu căldură. Şi cu toţi dinţii la vedere, ca Beyonce în rol de Miss Univers, în ultimul ei clip.
Cu mic, cu mare, toţi vin să-mi dea o sărutare sau o îmbrăţişare, vorba Loredanei.

Special pentru străini, ca să cuceresc şi pieţe externe de desfacere, am îndemnul şi în variantă bilingvă:
“Great deal: Free hugs, buy cheese!”

Episodul 3 – dubla 1:
Cine are brânză are parte… şi de un desert cu lapte!


Şi iată că e marţi.
Azi îmi pun pe cap o bonetă albă, supra-dimensionată, de MasterChef, brodată cu proverbul
“Cine are brânză are parte… şi de un desert cu lapte!”
Şi, în picioare, papuci blănoşi, cu năsuc şi urechiuşe de pisică.
Şi ies la plimbare prin parc.
Tuturor copiilor care vin să se agaţe de poalele mele sau să-mi mângăie pisicile din picioare, ba chiar şi celor care încep să se jelească atunci când mă zăresc, până şi mămicilor şi bonelor care încearcă să-şi ţină copiii-n frâu, le zâmbesc.
(Zâmbetul este tot timpul arma secretă în vânzări, asta o ştie orice bun promoter!)
Şi le ofer brânză Calcică delicioasă de la Delaco, cu muuuuult calciu, pecială pentru copii.
Plus câte o linguriţă cu cremă delicioasă de lapte cu ciocolată, ori cu vanilie sau caramel.

Episodul 3 – dubla 2:
Esti in-cas?


Prim plan pe mine, în timp ce o ard ţanţoşă şi tăcută prin super-hiper-market.
Arborez o coroană cu pene peste pletele mele, lungi şi negre ca pana condorului din Anzi. Şi un costum pompos şi multicolor, în stilul vechilor incaşi.
Ce să mai, sunt mai şmecheră chiar decât însuşi Manco Capac, marele fondator al Imperiului Inca.
Clientii vin, citesc întrebarea scrisă maaaare pe platoşa mea, cu sau fără diacritice:
“Esti in-cas?” / “Eşti în-caş?”
Unii răspund. Alţii întreabă, la rândul lor. Alţii se uită lung.
Eu le întind, tăcută şi solemnă, în loc de orice comentariu, tolba pentru săgeţi. Acum e plină cu ţepuşe pe care am înfipt cubuleţe apetisante de caş Delaco.

Episodul 4, ora 5 P.M.:
Toate brânzele sus.


“Speranţa” scrie pe pieptul meu. De fapt, tehnic vorbind, pe prora mea. Căci astăzi sunt corabia “Speranţa”.
Şi colind prin hipermarket cu toate pânzele sus-sus.
Iar când ajung în faţa clienţilor rătăciţi printre rafturile cu brânzeturi, îmi ridic graţios braţele învăluite în voaluri albe şi diafane, în chip de mâneci şi de pânze.
Ţin deasupra capului o roată de caşcaval, pe care am umflat-o rapid de pe raft.
Pe etichetă am scris cu marker verde fluo:
“Toate brânzele sus!”.
Un îndemn pentru toţi nonconformiştii veseli, cu simţul umorului şi cu spirit de aventură. Care vor zâmbi amuzaţi şi vor umfla şi ei câte o bucată de brânză sau o roată de caş de pe rafturi.
Doar e fix momentul pentru o gustare, e 5 o’clock cheese – brânza de la ora 5!

Episodul 5 – dubla 15:
Cine sapă brânza altuia cade singur în ea!


Mereu mi s-a spus că sunt brânză bună în burduf de câine.
Căci am un spirit cinic şi sunt mare fan al glumelor. (Bune, zic eu. Proaste – zic gurile rele).
Astăzi defilez prin urbe îmbrăcată cu o vestă antiglonţ, inscripţionată faţă-verso:
“Un fleac, m-au ciuruit.”
În mâini sunt prevăzută cu un recipient enorm, plin cu roţi de caşcaval.
Scot, pe rând, câte o roată, în care încep să dau găuri perfect rotunde, cu cuţitul meu special de tăiat pepeni.
Şi toată umplutura aia perfect rotundă, o ofer spre degustare clienţilor doritori şi pofticioşi.
– Da, ăsta e caş cu găuri. Cine vrea şvaiţer să-şi cumpere!

Episodul 5 – dubla 19:
Cine mănâncă brânza altuia nici sabia nu-l taie!


Pândesc, ascunsă după un raft.
Stau vigilentă cu ochii pe toneta verde, special abandonată în mijlocul drumului aşa, plină de cubuleţe îmbietoare de caşaval.
Clientul pofticios, atras de bunătăţile apetisante, se îndreaptă vertiginos spre comoara abandonată.
Aici e momentul să mă năpustesc eu în cadru.
Tăbar pe tarabă, îi iau din mână cubuleţul de brânză şi încep să-l înfulec cu poftă.
Clientului siderat îi indic, dând neputincioasă şi nevinovată din umeri, textul scris maaaare cât o zi de post pe toneta mea verde:
“Cine mănâncă brânza altuia nici sabia nu-l taie!”
Cu aşa un argument amuzant, nimeni nu se poate supăra, ci poate doar… cumpăra.

Episodul 6:
Mă topesc după tine.


Gata, e momentul să adopt strategia scorpie seducătoare.
Mă îmbrac sexy, dar nu provocator.
Singura provocare va fi cartonaşul roşu, cu textul
“Eşti hot, hot, hot. Mă topesc după tine”.
Pe care îl voi arăta tuturor băieţilor drăguţi sau de-a dreptul frumoşi, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 92 de ani.
Cărora le voi oferi, apoi, pe tavă, inimioarele mele din brânză topită.
– O cutie de brânză topită de iubire, te rog! Cu chilli!
Cum să rezişti unei astfel de invitaţii provocatoare, zi şi tu?!

Cât despre cei care nu fac nici cât o brânză cu ceapă degerată (conform standardelor mele estetice ridicate)… ghinion, nu le spun nimic. Îi las să se uite lung şi trec mai departe. Ce, n-au mai văzut vedete?

Episodul 7:
Say cheese and let’s party!


Camera se plimbă panoramic, surprinzând un plan general cu terasele şi aleile animate din Centrul vechi.
Eu apar brusc în plan din stânga. Mă strecor sinuos printre tinerii care se înghesuie, într-un du-te-vino continuu.
Jur, sunt ca un pom de Crăciun.
Fac piruete şi acrobaţii.
Cu un glob din oglinzi multifaţetate, tip disco, într-o mână.
Şi cu aparatul foto de gât. Globul este dotat cu stroboscop şi plin cu cubuleţe de brânză.
Deh, stroboscopul scuză mijloacele.

Trec pe lângă cetăţenii tineri şi neliniştiţi şi ridic fanionul cu inscripţia
“Say cheeeeese and let’s party”.
Ei îmi zâmbesc, amuzaţi.
Eu le arunc, cu dexteritate, cubuleţul de brânză în gură.
Şi, ţac, poza!
– Aaaa, vrei poza? Sau vrei selfie cu brânza? OK! Păi pune mâna şi-ţi cumpără!

Episodul 8:
Miez de lapte-n miez de noapte


E 12 noaptea trecute fix.
În costumul meu de Scufiţă Roşie fără scufiţă, doar cu fustiţă roşie cloche şi cu coşuleţ L.V., mă îndrept vertiginos şi cu tupeu, să iau cu asalt cluburile.
Păi unde să găseşti lume înfometată de informaţie, sâmbătă seara, dacă nu în club?!
Pe coşuleţul din mâna dreaptă scrie:
“Rezervat exclusiv fetelor”.
Şi, mai jos, subtitlul:
“Brânză Albă uşoară, pentru diete.
Mănâncă Miez de Lapte chiar şi-n miez de noapte!
0% grăsime pe corpul tău de felină”.

Pe cealaltă latură a coşuleţului scrie
“Cu Calciu și Fosfor, căci eşti efervescentă şi fosforescentă!”
Sampling-ul prinde trăsnet. Sar pe mine domnişoarele înfometate de atâtea diete mai ceva ca rugbiştii în grămadă, pe minge.

Iar pentru a doua parte a serii, am pregătit, la ieşire, şi un coşuleţ special pentru băieţi, plin cu caşcaval afumat, sub sloganul:
“100% afumat”.
– Eşti puţin afumat. Ca-aşa-e-n club, doar nu bei apă plată cu lămâie! Ei, şi ce? Ia cu brânză!


Episodul 9:
Nicio masă fără brânză


Alarma de la telefon îmi sună familiar “Alaaaarma, la bombaaaa”. Offff.
După atâtea ore petrecute în cluburi, nu e prea uşor să mă mai bucur de o astfel de melodie veselă şi săltăreaţă într-o duminică dimineată.
Îmi pun ochelarii de soare, căci am ochii prea sensibili la lumina zilei.
Îmi trag tenişii şi o şapcă inscripţionată cu:
“Nicio masă fără brânză”.
Călare pe tricicleta mea verde, cu un “portbagaj” plin cu brânză, fac un tur de terase. Şi depun cubuleţe de brânză pe toate mesele.
Ca să fiu consecventă cu sloganul şi nicio masă să nu fie fără brânză.
Oamenii ieşiţi să-şi ia micro-marele dejun îmi surâd şi privesc lung sigla Delaco de pe şapca mea verde.
Da, normal, toată lumea vrea să cumpere…

… Deodată începe să sune un telefon.
Şi o alarmă de poliţie.
Şi ambulanţa pe fundal.
Şi muzica de la vecini, dată la maxim.
Până şi cuptorul cu microunde ţiuie asurzitor.
Toate claie peste grămadă.

Oh, my God! Sună cineva la sonerie!
Mă trezesc brusc, cu tastele lipite de faţă. Am adormit cu capul pe laptop. Naiba ştie de când zac aşa.
Sar… în fine, mă scurg de pe scaun.
Mă duc împleticindu-mă spre uşă şi o deschid.
M. ridică mâinile sus, cu tot cu farfurie, zâmbind:
– Nu mă brusca, sunt doar nişte bruschete! Mă gândeam că ţi-e foame.
Mă uit nedumerită în jos.
În dreapta ţin strâns şi ameninţător cuterul. Probabil am adormit cu el în mână.
Imit o schemă de samurai prins în focul luptei. Şi înfig cuterul într-o bucată apetisanntă de brânză, făcându-i loc lui M. să intre pe lângă mine.
Casc.
– Vaaai, cât am mai visat. Mult şi bine. De foame, e clar!
Mi-e foame de văd stele verzi.
Mă frec la ochi şi constat că am urme de Ctr-Alt-Delete pe tot obrazul drept.
În timp ce înfulec, pofticioasă, o bruschetă delicioasă cu roşii şi brânză, mă uit la ceas.
E 6 dimineaţa.
Mă dezmorţesc până la bucătărie, unde fac, surescitată, cafea.
Înfulec şi restul de cuburi de brânză, pigulindu-le de pe toate bruschete.
Şi mă apuc de scris cu toate mâinile din dotare.
Căci inspiraţia şi ideile îmi vin năvală.
În câteva ore trebuie să îi predau lui SuperBlog 2014 scriptul Delaco Fan Brânză. Şi am atâtea şi atâtea să scriu!…

6 thoughts on “Mare brânză de scenariu (Album săptămânal bestial by Fane Brânză)

  1. Daca am zis branza, branza sa fie… un scenariu captivant dedicat delicatesei din laptic…Mie mi-a placut actrita din rolul princiapl!
    Ma duc si eu sa caut prin frigider ultima bucata de cascaval Delaco, ca sigur pana diminata mi-o ia altul inainte! am fugit!

    • lookadmin says:

      🙂 🙂 Cris, la tine e concurenta maxima pe frigider, batalie de-a dreptul, ce sa zic 🙂 Noroc ca eu stau singura-n casa!
      Multumesc pentru aprecieri. Si mie imi plac mult personajele tale haioase, tocmai ce ti-am citit articolul. pup mult si succes!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *