Gallery

Madeira – Insula Lemnului (partea I)

Madeira – adica, in traducere Insula “Lemnului”… Desi, in prima zi in care am ajuns in Madeira, as fi fost tentata sa o numesc, mai degraba, “Insula Lemnului… Innegrit”. Sau “Insula padurilor parjolite”, profilate de coamele golase pe care le vazusem eu venind de la aeroport spre Funchal (capitala administrativa a insulei).

Ce o fi fost oare in capul navigatorilor portughezi care au strigat “madeira” (“lemn”), in clipa cand au vazut insula asta vulcanica rasarind in nordul Alanticului, pe la 1419? Asa au strigat cand au vazut-o. Si asa i-a ramas numele, in vecii vecilor!

Sincer, mi s-ar fi parut corect sa se numeasca “Insula Florilor Multicolore” – care abunda, curg, se catara, oriunde te-ai uita.
Sau “Insula Vinului”, tinand cont de gustul excelent si de renumele dulcelui si aromatului vin local. Macar asa intelegeam si eu de unde ii venea numele…

De abia dupa ce am facut turul insulei si am calarit-o in lung si-n lat pe coama si pe creste, am inteles, in sfarsit, de ce isi merita Madeira denumirea!

De la coastele abrupte si inverzite care se pravalesc de pe varfuri pana in ocean.

De la lemnul alb, lustruit de vant, pe varfurile Areeiro, Torres sau Ruivo.
(Varfuri de pe care, daca ai noroc de vizibilitate buna, ai intreaga insula la picioare – la propriu – si o panorama absolut senzationala asupra randurilor de munti si creste si asupra oceanului care te inconjoara ca o centura albastra.)

Ori de la copacii albiţi şi contorsionati, pe care vantul crestelor i-a fortat sa creasca pe orizontal, prinvind catre hauri.

Sau poate de la padurile protejate de Laurissilva dintre Rabacal si “25 fontes” (cele 25 de izvoare revarsandu-se in cascade intr-un lac limpede de munte).

Si de la vegetatia de jungla de pe superba “levada” ce-ti poarta pasii de la Queimadas catre cascada Caldeirao Verde.

Impresiile mele, în imagini mai grăitoare decât 1000 de cuvinte, găseşti aici.
Căci nu prea am cuvintele la mine cand vine vorba sa rezum senzatiile covarsitoare din si despre Madeira.
Asa ca o sa rezum drumurile si cararile care merita fiecare pas in descoperirea insulei lemnului si a padurilor:

1. Nu rata sub nicio forma macar o PLIMBARE PE LEVADE!

“Levadele” sunt, de fapt, sistemele de irigare vechi, construite inca din sec. XVIII pentru canalizarea apei din munti catre zonele cu culturi agricole in terase – specifice insulei.

Pentru turisti, insa, ele sunt doar niste superbe jgheaburi din piatra, pline cu apa limpede. Si care, inainte de toate, iti fura privirea cu verdele crud al ferigilor enorme si al vegetatiei luxuriante si iti taie respiratia cu privelistile asupra insulei si a satelor desfatate de soare (pe malul oceanului ori pe crestele invecinate).

2. FĂ TURUL INSULEI!

Ideal este sa-ti inchiriezi o masina din Funchal, pentru a face traseele dupa pofta inimii.
Insa poti apela si la tur-operatori locali, care organizeaza zilnic tururi atractive ghidate, cu autocarul & pe jos (wwww.lido-tours.com)

Lasand la o parte istorioarele haioase cu mini-masinuta noastra inchiriata, in care ne-am simtit ca maicutele-soferite din filmele cu Louis De Funes, infrastructura, soselele noi si tunelurile moderne care strabat intreaga insula fac turul insulei extrem de usor si de spectaculos.

Trebuie neaparat sa atingi punctele extreme ale insulei: sunt orase si peisaje rupte din povesti:
* Porto Moniz
– cel mai nordic punct, un orasel cochet de tarm, cu piscine naturale ingradite direct in ocean, printre stancile negre si ascutite!

* Ponta do Pargo
– punctul cel mai vestic al insulei, cocotat la 295m deasupra apelor turcoaz.

Ponte da Cruz
– punctul cel mai sudic in care poti ajunge pe insula, foarte aproape de capitala Funchal.

* Ponta da Sao Lourenco:
– promontoriul intrand ca o limba ingusta, stancoasa si arida in ocean si terminandu-se cu insulita cu farul ce semnalizeaza cel mai estic punct al insulei:

* Intr-unul dintre drumurile in sus si-n jos prin insula, fa un popas in Santana.

Este un sat linistit si celebru pentru Parcul sau Tematic. Casute traditionale albe te vor privi cu ochii albastri ai ferestrelor, de pe sub acoperisurile din stuf si de printre tufele de hortensii albastre, enorme.

* Odata ajuns in partea nordica, mergi neaparat la Sao Vicente, unde poti vizita pesterile spectaculoase.

3. Priveste insula de sus – din TERASELE ŞI PUNCTELE PANORAMICE amenajate in locuri spectaculoase, dar, mai ales, de pe crestele muntilor!

* Eu, una, îţi recomand cu cladura sa urci pe “varful” insulei, piscul cel mai inalt, Pico Ruivo.
Dupa urcusuri si coborasuri pe carari inguste, construite ametitor exact pe coama muntilor, vei admira, de la cei 1862m ai Varfului Ruivo, muntii si oceanul care se deschid spectaculos, de jur imprejurul tau.
Vei avea insula la picioarele tale! Un moment unic si o senzatie nepretuita!
Drumul de 7 km la dus, respectiv de 5,6km, varianta pe care te sfatuiesc sa te intorci la Pico Areeiro, iti taie respiratie. Si nu doar la propriu, fiind dificil, ci mai ales la figurat, caci peisajele sunt parca rupte din legende irlandeze cu zane si spirite ale muntilor.
(Poti trage cu ochiul la cateva peisaje si sugestii de calatorie aventuroasa pe www.terrasdeaventura.com).

* Daca nu esti montaniard inrait si nu te incumeti sa bati cu piciorul varfurile spectaculoase, urca macar pana la Pico Areeiro (1818 m). Poti ajunge cu masina si poti admira, de la un “miradouro” circular, o mare parte din insula. (care sa speram ca nu va fi invaluita in ceatza, stopandu-ti vizibilitatea).

* Sau mergi, tot cu masina, la Cabo Girao – un punct panoramic ametitor, cu parapet si podea din sticla, construit la 580m exact deasupra apei. Vei admira in stanga Funchalul intins pana sus, pe versantii muntelui. Iar in dreapta coltii stancilor itindu-se amenintator din ocean.

* Fa un drum si pana la Encumeada – un platou de unde, daca ai noroc sa fie senin, vezi in fata ochilor numai piscuri ascutite si vai cu terase incredibil de verzi.

* De la Encumeada te poti incumeta sa mergi, cu masina sau autocarul, pana la Achadas da Cruz, pe drumul de pe coama insulei.
Ca de pe coama unui dragon enorm verde, lucind in soare, vei admira simultan oceanul si randurile de munti si in stanga, si in dreapta ta.
Si poate vei constata, ca si mine, cat de ingusta este insula, astfel incat sa poti sta cu un picior pe coasta de sud si cu celalalt picior pe coasta de nord.


Nu as putea nici in ruptul capului sa inchei aici impresiile – atat de puternice – pe care Madeira mi le-a lasat in suflet. Asa ca o sa revin, intr-un episod următor, cu noi si noi detalii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *