Gallery

Jurnal balinez – partea I, Ubud

ZIUA 1 Sub soarele balinez – Despre sacru, din partea unui profane.

Primul impact cu civilizatia balineza: ametita de nesomn, proaspat “cazuta” din aer, dupa 3 zboruri in care am petrecut cam 22 de ore, trag de valiza grea si ma imbarc intr-un minibus neasteptat de civilizat, in Denpasar.

Sporturile nationale preferate ale balinezilor: mersul haotic pe miile de scutere si mersul cu cosul cu ofrande pe cap.

Ghidul ne povesteste cate-n luna si in stele despre societatea balineza, despre capitala administrativa a Baliului – Denpasar, traditii si activitati principale. Nu ma pot concentra nici macar sa retin cum il cheama. E. ii spune, simplu si sugestiv, “Gogu”. El zambeste.

***
Oprim pe drum sa mancam intr-un restaurant cu specific balinez.

Initial am senzatia ca ne vom lua cina intr-un templu. Din simplul motiv ca restaurantul are intrare ca de templu, cu scari regulamentare, cu un budha gras cu fusta, ce troneaza in holul principal, plus betisoare parfumate si tot tacamul.

In prag ne intampina un catzel portocaliu. Langa el este un castronel impletit din bambus, cu niste chestii maruntite.
«Asiaticii astia le dau de mancare cainilor aici, la intrare. Ce dragut…», imi zic eu in minte.
Apoi ma prind ca farfurioarele impletite sunt pline cu ofrandele aduse zeilor protectori.

(In zilele urmatoare o sa ma tot prind ca farfuriile acestea cu ofrande sunt omniprezente la toate intrarile, in toate templele, casele, centrele SPA, restaurantele si hotelurile; ba chiar si toaletele mai saracacioase tot te intampina macar cu vase pline cu flori si betisoare aromate).

Mai multe impresii in imagini gasesti aici

***
Mancam pe terasa cu coloane a restaurantului pe care l-am crezut initial templu. In spate se intinde, nocturn si somnoros, pe burta lui verde si uda, un camp de orez.
Cativa pustani localnici trec pe langa noi escortand niste personaje supradimensionale – niste oameni pe papainoage, in tzoale stralucitoare, de sarbatoare, lungi pana in pamant si purtand masti dramatice. Intruchipeaza zeitati sau eroi mitologici pe care nu-i identific – inca!

Intr-o ora ajungem la resortul din Ubud, Pertiwi Resort.
Bungalow-uri dintre cocotieri, fantani si un parau care susura, arbusti infloriti si pomi ciudati, plini de ciorchine de flori albe in loc de frunze.

Intrarea in resort se face (cum altfel?) printr-o poarta din lemn sculptat, montata intre doi totemi sculptati in piatra. O poti confuda usor cu (evident!) intrarea intr-un templu.

Fantani – mari cat niste piscine sau mici cat niste amfore – pline cu lotusi itzitzi din apa sau cu flori albe necunoscute sunt peste tot, in micile poienite din fata bungalowurilor.
Adorm cu greu. De pe noptiera ma conduc inspre somn cosuletele pline de flori misterioase, extraordinar de bine-mirositoare, culese de pe pajistea din fata camerei.

PS: Pomii-fara-nume au un nume superb, ca si mirosul florilor lor misterioase, adunate in camera mea, sunt frangi pani!

VA URMA.

One thought on “Jurnal balinez – partea I, Ubud

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *