Gallery

Jurnal balinez, partea a VII-a – la Tanah Lot

In Bali, fiecare zi este mai frumoasa decat cea care a trecut!
Si in fiecare zi mi se pare ca e sarbatoare.

Astazi este (iar) sarbatoare la balinezi.
Traversam Kuta aglomerata si, apoi, «centura verde», asa cum numesc ei zona de lanuri si terase cu culturi de orez la fel de verzi ca ieri si ca-n fiecare zi.

Mergem spre templul Tanah Lot (Tahan = Insula; Lot = Ocean; pentru mine s-ar traduce, insa, mult mai sugestiv, drept Templul-de-pe-stanca-dantelata-din-mijlocul-oceanului).

Templul este un renumit loc de pelerinaj.
Cand ajungem acolo, dupa-amiaza, cohorte de balinezi imbracati in costumele albe, traditionale, cara cosuri impletite, pline cu ofrande. Vin in grupuri mici sau doar cu familia si se roaga pe stancile verzi de pe care marea s-a retras de cateva ore, la reflux.
La flux, marea acopera toate spatiile libere acum, taiand pentru cateva ore din zi orice legatura cu uscatul.

Valurile enorme se sparg albe, asurzitoare si infricosatoare de stancile din jurul nostru. Legenda spune ca templul hindus este pazit de spiritele rele de catre serpii sacrii, care salasluiesc pe recifurile invecinate de corali. Un lucru care ma mai linisteste putin…

Cei ingenunchiati la poalele templului primesc binecuvantare si sunt stropiti de brahmani din potire aurii.
Femeile arunca flori de frangi-pani si apoi se roaga cu mainile impreunate deasupra capului. Toti sunt orientati catre ocean, intr-o formatiune alba si linistita, care ma face sa cred ca masele se roaga si zeului Brahma, si fortei oceanului, in acelasi timp.
Dupa ce primesc binecuvantare, toti se incoloneaza si urca spre templul, pe poteca din dreapta, il ocolesc, dupa care coboara pe scarile de pe stancile din stanga.
Procesiunea este continua, alba, serpuitoare, fascinanta. Oamenii tot continua sa vina la rugaciune si la templu ore intregi, in pragul apusului.

Mai multe impresii in imagini gasesti aici

Turistii sunt lasati astazi sa se bucure doar de departe si numai din priviri de spectacolul religios. Căci doar localnicilor gatiti si pregatiti pentru ruga si reculegere le permite paznicilor sa treaca spre stancile verzi si spre insula neagra, mare exact cat sa incapa pe ea templul ascuns printre copaci!

Aici, apusul este spectaculos; iar turistii, veniti si ei in cohorte, stiu asta! Am vizibilitate de sus, de pe o terasa ce sta sa se pravaleasca in ocean.
Simfonie de nuante, de zgomot al valurilor sparte alb pe stanci si de Soarele ce atinge apa violeta cu fruntea lui aurie.
Pozele fac cat o mie de cuvinte; realitatea – cat un poem etern, fara inceput si fara sfarsit.

Da, poate o sa invat aici, in Bali, ca fiecare zi din viata chiar poate fi mai frumoasa decat cea care a trecut…

P.S: Am vazut atatea sarbatori populare, festivaluri si procesiuni religioase cat am stat in Bali, incat am simtit nevoia sa ma documentez, ca sa inteleg mai multe despre evenimentele la care iau si eu parte in carne si oase:

CALENDARUL FESTIVALURILOR BALINEZE:
Galungan – 27 martie – cea mai importanta sarbatoare, simbolizand victoria Virturii (Dharma) asupra Raului (Adharma).

Kuningan – 06 aprilie – ceremonii pentru spiritele strabunilor, care se tin la 10 zile dupa Galungan, marcand sfarsitul sarbatorii.

Nyepi – 12 martie – sarbatoarea Noului An balinez si a purificarii, o zi in care se pastreaza tacerea totala pe intreaga insula.

Saraswati – 12 ianuarie & 10 august – sarbatoare dedicata Aparitiei Zeului in chip de Dewi Saraswati, frumoasa zeita a Stiintei, Artelor si Literaturii.

Pagerwesi – 16 ianuarie & 14 august – numele inseamna, mot-a-mot, “gardul de fier” si consta in ceremonii si rugaciuni care sa construiasca un zid mental si spiritual puternic, in vederea sarbatorii de Galungan.

### VA URMA ###

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *