Gallery

Jurnal balinez – partea a III-a, spectacole in drumul spre Kuta

Astazi am parasit Ubud-ul – orasul-sat superb, ramas parca in afara timpului, cu temple in fiecare curte si cu plantatii de orez printre stradutele linistite.
Satul in care mi-am dorit sa ajung din clipa in care am citit “Eat. Pray. Love” a lui Elizabeth Gilbert.
Va fi o zi plina de spectacole succesive, de toate felurile, care ne vor coplesi pana seara.

SPECTACOLUL DE TEATRU:
Am plecat de dimineata ca sa prindem spectacolul traditional de Barong & Kris de la ora 10, tinut in templul din satul Batubulan.
Vedem o piesa bazata pe povestea hindusa din Ramayana – un fel de musical traditional si naiv, cu personaje mascate, vopsite, care danseaza, se maimutzaresc si se tavalesc pe scena.

Orchestra de cantareti la gamelan (instrument traditional de percutie), imbracati in straie portocalii, si dansul traditional, expresiv, executat sincron de doua fete delicate, superbe, in costume pitoresti, sunt insa la inaltime.

Mai multe impresii in imagini gasesti aici

***
SPECTACOLUL RELIGIILOR:
Mergem mai departe, catre templul hindus Tampak Siring (inseamna templul “Izvorul Sfant”). Ajungem exact la ora de rugaciune, astfel incat putem admira zecile de credinciosii hindusi care stau in genunchi, cu mainile impreunate desupra capului, asezati in randuri paralele cu templul,
Este o zi de procesiune si alte sute de credinciosi stau in rand sa se scalde in apele sfinte, purificatoare si fierbinti ale raului care curge chiar prin mijlocul curtii templului.

Procesiunea noastra turistica continua catre Gunung Kawi – complexul de temple budhiste sapate in doi versanti paraleli de munte.
Intrarea in complex se face print-o poarta din piatra si se continua prin cele 100 de trepte sapate printre peretii gri de stanca si printre culturile verzi de orez.
Coloanele si altarele templelor au fost pur si simplu sculptate in stanca, in versanti care strajuiesc cele doua maluri ale raului Pakrisan.
Maretia construita de natura (valea stancoasa a raului involburat, vegetatia salbatica, de jungla, versantii verticali, paraul care curge din munte), alaturi de maretia templelor construite de mana omului iti taie respiratia.

Ghidul ne povesteste ca un templu a fost construit pentru concubine, iar celalalt – pentru cele 2 sotii-regine! Dincolo de povesti si istorie, energia locului este covarsitoare, ideala pentru o ora de yoga sau de meditatie.

***
SPECTACOLUL CAFELEI:
Cand am fi crezut ca ziua nu ne mai poate rezerva nicio surpriza si incantare mai mare, iata ca oprim la o ferma de cafea.
Traversam o padure deasa de arbori de cafea, de cacao, de cuisoare, de scortisoara si de piper – un adevarat paradis al celebrei cafele “Kopi Luwak”, considerata cea mai buna si cea mai scumpa cafea din lume.
Vedetele fermei sunt «civeta » – animalute maro, ca niste pisici, cu bot lunguiet si ochi vioi – care mananca boabele de cafea si le elimina nedigerate. Sucurile lor gastrice au un efect magic asupra boabelor, care, bine curatate, prajite si macinate, delecteaza narile si pupilele gustative ale iubitorilor de cafea cu o aroma si savoare speciale.

***
SPECTACOLUL OCEANULUI:
Seara ne cazam in Kuta, la Risata Resort (4****) – un resort cu vile pierdute printre alei pline de vegetatie luxurianta.

http://www.risatabali.com/

Kuta este o statiune renumita, de pe tarmul sudic al insulei, apreciata pentru plaja generoasa si pentru apele ideale pentru surferi.

Oceanul Indian ni se dezvaluie imediat, misterior, neasteptat de cald, ascuns de bezna unei seri innorate. Stam cu picioarele in piscina din bar si bem un cocktail aromat, de fructe exotice, la o terasa pe faleza, iar orele noptii se scurg in ritmul valurilor de langa noi.

S-a incheiat o zi in care am urmarit atatea spectacole, atat de diferite, cu efecte profunde asupra tuturor simturilor.
Parca plutesc intre vis si realitate.
Parca au trecut 3 zile de cand am plecat din Ubud, de dimineata.
Am pierdut de mult sirul timpului care aici, in Bali, are alta consistenta, alta durata, alte criterii de scurgere si raportare. Probabil Einstein a vizitat Baliul si aici a avut revelatia ca timpul este relativ…

VA URMA.