Gallery

Istanbul sau Bucuresti?

Iulie m-a găsit, anul ăsta, în plină explorare a Istanbulului.
Nu te gândi că am luat vreun covor zburător, în drum către oraşul magic. (De fapt, încă nici nu am ajuns să îl vizitez până acum, deşi planuri am tot făcut şi refăcut…).
Însă, de câteva zile, mă informez asiduu despre el, despre misterul, melancolia şi culoarea sa locală.

Am devorat nu doar poze cu oraşul vechi şi cel modern, ori informaţii găsite pe siteuri internaţionale de călătorii, ci si “Muzeul Inocenţei” ori “Istanbul” – romanul auto-biografic al lui Pamuk, turcul premiat acum 9 ani cu un Nobel pentru literatură.
Pe scurt, mă pregătesc intens, suflându-mi în pânzele imaginaţiei, pentru o viitoare coazieră pe Bosfor, într-o viitoare vizită în superbul oraş de pe 2 continente.

Iar o călătorie completă include absolut toate simţurile, active 1001%, precum celebrele 1001 de Nopţi din poveşti…
Închid ochii şi îmi imaginez culorile, aromele, gusturile puternice ale oraşului, forfota, muzica, zgomotele, glasurile, broderiile şi mătăsurile.
Unde le-aş putea regăsi şi testa, înainte de a pleca în Istanbul?

Şi iată că locul cel mai potrivit îmi răsare singur în cale şi în agenda evenimentelor: în restaurantul Divan din mijlocul Bucureştiului! De care aflu că tocmai lansează, la început de iulie, cel mai mare fast-food din Centrul Vechi, Divan Express.
Da, fix acum! Nimic nu e întâmplător, e clar! E ca şi cum, pentru că nu am ajuns încă în Istanbul, Istanbulul ar veni el la mine, spre testare şi aţăţarea simţurilor.

ARHITECTURĂ
Interirorul restaurantului Divan mă poartă direct în miezul poveştilor cu cadâne răpite din Serai.
Mii de perne moi, cu motive orientale, tolânite leneş pe canapele şi fotolii.
Pereţi turcoaz, precum Bosforul purtând apele Mării Negre către cele ale Mediteranei. Şi mozaicuri albastru-intens, amintind de Moscheea Albastră (Moscheea Imperială a sultanului Ahmed, cea mai mare moschee din Istanbul și moscheea națională a Turciei).

MENIU
Meniul este şi el turcesc de la mama lui, în stilul mâncărurilor tradiţionale vândute pe stradă, dar cu multe combinații moderne de ingrediente: kebaburi cu coacăze uscate, muguri de pin, rodie, miere picantă, rucola, trufe negre, avocado, vinete coapte, brânzeturi turcești.
Şi (ţine-te bine şi uită pentru o după-amiază de dietă!) deserturi delicioase făcute în casă: baklava, cataif cu fistic, plăcintă de portocale, rahat turcesc.

Un ceai turcesc, dulce de te lingi pe degete, sau un suc roşu intens de rodii încheie glorios masa copioasă.
Dulcea muzică turcească se revarsă parcă direct din pereţii acoperiţi cu mozaicuri şi dinspre barul cu dantelărie din lemn. Şi te învăluie, purtându-te pe nesimţite în alt timp, în alt spaţiu.

O după-amiază târzie în Centrul Vechi bucureştean.
O după-amiază cu iz de poveşti orientale, cu calmul şi deliciile oraşului de pe malurile Bosforului, mutate toate, pentru câteva ore, pe malul dâmboviţean.
Imperiul Otoman. Curţile sultanilor. Bucureşti-Istanbul, via Divan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *