Gallery

Înapoi în viitor – călătorie în Nepal

Conceptul ăsta de călătorie în timp m-a tot fascinat încă de când eram mică. De pe vremea când alţii copii citeau basme şi nu ajunseseră încă printre paginile din “La Medeleni”, iar eu citeam cu nesaţ cărţi de pus mintea pe bigudiuri, de genul seriei lui Jules Verne ori “Amintiri despre Viitor”.

Adică cum adică strămoşii noştri erau mai şmecheri decât noi?! Şi aveau la degetul mic tehnologii astronomice ori de construcţie care de abia ne sunt nouă acum accesibile? Sau de unde până unde reprezentau ei, acum mii de ani, pe liniile de la Nazca ori prin picturile rupestre din peşteri, astronauti cu cască şi navete spaţiale? Adică unii din viitor veniseră şi le dăruiseră toată informaţia?

Mda, concepte senzaţionale – şi greu de digerat, precum cozonacul fierbinte – pentru mintea mea de copil curios.
Unele poveşti şi teorii le-am aprofundat apoi, ca adolescentă.
Pe altele le-am experimentat pe piele proprie, călătorind în locurile cu pricina, pentru a le vedea cu ochii mei (în Egipt pentru Marea Piramidă, în Peru pentru MacchuPicchu şi liniile Nazca, în Cambodgia pentru uriaşul complex de temple AngkorWat).
Însă să călătoresc în trecut sau în viitor?
Ei, treaba asta nu prea mi-a ieşit… Deşi, tehnic vorbind, mi-a ieşit – precum lui Phileas Fogg al lui Jules Verne, cel care câştigă pariul, prin turul său în jurul lumii furând, de fapt, timp… timpului.
Căci, mergând în America Latină, am călătorit, în sensul rotirii Pământului și… în trecut 😉 (ei sunt cu 7-9 ore în urma noastră).
Iar în Asia călătoresc de fiecare dată în viitor. Cu voia soarelui, a mişcării Pământului şi a fusului orar, la asiatici e deja… mâine!!
Ei, păi vezi de ce îmi place mie Asia atât de mult?!

In Dhulikel, Nepal, pe fundal cu doua dintre vârfurile de peste 8.000m in Himalaya

In Dhulikel, Nepal, pe fundal cu doua dintre vârfurile de peste 8.000m din Himalaya

Lăsând gluma la o parte, e în Asia asta un aşa amalgam de trecut şi de viitor, de tradiţii, stil de viaţă străvechi şi de tehnologie modernă, de temple antice hinduse sau stupe budiste şi de zgârie nori din oţel şi sticlă, încât mintea îţi rămâne oricum în loc, precum ceasul cel derutat, încercând să înţeleagă cum este, de fapt, Asia. Cu fusul ei şi cu firele ei nevăzute de tradiţie şi energii bune.

Aceste gânduri fiind spuse, închid orice aparatură.
Mă dezleg de la orice tehnologie modernă.
Îmi leg centura de siguranţă.
Şi decolez, în acelaşi timp, către viitorul din cadranul ceasului. Și către trecutul – spiritual şi idilic al locului unde s-au născut Budha şi budhismul şi unde încă timpul şi modernitatea nu au alterat energia pozitivă a greu încercaţilor locuitori.
Mă îndrept către înălţimile timpului de sub Himalaya.
Către Nepal, Asia.
Namaste, Nepal!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *