Gallery

În căutarea tenului perfect

A fost odată ca niciodată o tânără frumoasă, cu pielea albă-albă.
La soare se putea doar uita, dar de bronzat (nici măcar 1 minut) – ba!
Dacă ieşea din turnul ei de fildeş, printre creneluri (locul de unde îi plăcea ei cel mai mult să privească în largul mării, la apus), vântul şi razele soarelui o biciuiau parcă.
Iar tenul i se irita instantaneu. Şi i se transforma, într-o clipită, din alb în roşu aprins.

Învăţaţii cetăţii o cercetată amănunţit pe Alba.
Mângâindu-şi bărbile lungi şi sure şi dând din cap dezamăgiţi şi neputincioşi, anunţară însă cu regret şi obidă că Alba are un ten intolerant şi hipersensibil.
Fără leac şi imposibil de strunit, după toată ştiinţa lor.

În ziua de An Nou, bijutierul şi sticlarul cetăţii îi făuriră Albei o mască de cleştar.
Transparentă, bătută cu nestemate şi diamante. Pe care să o poarte zi şi noapte pe faţă, asemenea unei măşti veniţiene.
Îi proteja, într-adevăr, pielea ei ultra-sensibila.
Dar, vai, cu ce preţ tragic?!
Caci chipul îi rămânea tot timpul ascuns. Iar frumuseţea – ştirbită!

Şi zilele se scurgeau triste în castelul de pe stânca din mare.
Regina-Mamă nu ştia ce să mai facă.
Răsfoia cât e ziua de lungă tomuri cu tratate de medicină şi teancuri de papirusuri glossy, cu sfaturi de frumuseţe şi leacuri băbeşti.
Dar degeaba.
Se pare că absolut nimic nu-i dădea de cap tenului prinţesei noastre frumoase şi triste!

Până într-o zi, când Doctorul în Frumusete al regatului, Maestrul Gerovital, veni cu o propunere plină de speranţă:
Cel ce va găsi soluţia salvatoare şi îi va veni de hac nărăvaşului ten al Albei, al Albei va deveni pe vecie!

Cavaleri, prinţi, alchimişti şi regi din toate colţurile şi laboratoarele lumii veniră să se întreacă în măiestrie.
Şi în preparat poţiuni, decocturi şi produse dermatocosmetice.

Şi iată că, la oră de seară, când ziua se îngâna cu noaptea, la porţile cetăţii bătu Prinţul Farmec.
Purtând în dreptul inimii, sub pelerina sa purpurie, ascunsă de privirile indiscrete, soluţia salvatoare:
O sticluţă roşie!
Îi crease Albei, special pentru tenul ei hipersensibil, o poţiune magică, numită Gerovital H3 DERMA+..

Cu inima bătându-i tare, mai să îi iasă din piept, plină de teamă, dar şi de o speranţă neţărmurită, Alba îşi aplică pe piele câteva picături din crema primită de la Prinţul Farmec.
Şi iată că minunea se produse:
Faţa ei rămase albă ca laptele, strălucitoare, impecabilă.
Fără nicio urmă de roşeaţă şi iritare!

Iar Alba îşi aruncă pentru totdeauna vechea ei mască de cristal.
Sub care faţa ei frumoasă stătuse atâta amar de timp ascunsă şi transfigurată!
Şi putu, în sfârşit, să se bucure de lucrurile care îi plăceau atât de mult:
Să lase adierea vântului să îi gâdile chipul.
Si razele să i se joace, vesel, prin păr.
Să îşi scalde chipul în apa rece si pura de izor.
Să stea în fiecare zi, mână în mână, cu iubitul ei Farmec. Şi să privească amandoi soarele ce se reflecta spre apus, incandescent, în mare.
Să asculte valurile care se sparg sub zidurile castelului.
Şi să zâmbească tot timpul, liniştită şi frumoasă.

Nicio umbră nu mai plutea deasupra cetăţii.
Chiar şi Regina Mamă arăta mult mai tânără.
Nu doar pentru că era mai fericită acum, cand adorata ei Alba se bucura din nou de frumuseţea ei naturală!
Şi ci pentru că Prinţul Farmec, în marea lui pricepere, îi meşteşugise, special pentru ea, prima gamă anti-age din lume.
Cu creme care îi întineriră tenul şi îi şterseră de pe chip ridurile fine, căpătate de la atâta încruntare, suparare şi frământări.

Şi trăiesc toţi, fericiţi şi fără griji, până în zilele noastre. Iar eu am încălecat pe-o şa.
Şi v-am spus – ţie şi lui SuperBlog 2014 – Povestea Tenului Perfect al Albei. Exact… aşa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *