Gallery

În căutarea focilor pierdute din Marea Neagră: Tyulenovo

Nu sunt nici pe departe o adeptă a statului la plajă. Ori vreo fană a litoralului. Aşa că acesta nu va fi un articol despre staţiunile frumoase şi populare, plajele turistice şi hotelurile primitoare de la vecinii bulgari. Nici gând!
Mi-am propus să fac o serie de articole în care să îţi dau câteva idei despre cum sa vezi Bulgaria altfel. Şi ce locuri inedite, mult mai puţin umblate şi de o frumuseţe sălbatică poţi descoperi la doar doi paşi de România.

Aşa că voi începe chiar astăzi, cu o scurtă poveste de la şi despre Tyulenovo:

TYULENOVO. SAU STÂNCILE FOCILOR
Ştiai că în Marea Neagră au trăit foci?
Ba chiar până acum, de curând?
Ei bine, nici eu nu aş fi ştiut, dacă nu ajungeam să aflu asta din Bulgaria!

E vorba de foca de Marea Neagra, numită şi “Călugăriţă” (Monachus Monachus Albiventer) pentru că este colorată în stil… pinguin cu burtă albă – cu o nuanţă foarte închisă pe spate şi mult mai deschisă pe abdomen.
Se pare că vechii romanii le-au observat cu atenţie (şi le-au menţionat în diverse scrieri) în Pontul Euxin – denumirea antică a Mării Negre.

O specie in pericol de extinctie totală, ultimele exemplare trăind acum doar pe cateva insule greceşti şi turceşti.
Deşi atât de numeroase secole de-a rândul, pescuitul excesiv, industrializarea şi cruzimea oamenilor le-au venit de hac.
Ultimele familii de foci din Marea Neagră au trăit până in anii 70-80 în sudul litoralului nostru şi în nordul celui bulgăresc, în dreptul Capului Caliacra, la Balcic şi, ferite, în stâncile de la Tyulenovo. Că doar nu din întâmplare numele satului vine de la “tyulen” – adică “focă”, în bulgară! 🙂

CUM AJUNGI LA TYULENOVO:
Tyulenovo, aflat la un capăt pierdut de lume, departe de civilizaţie, pare în continuare un sătuc de pescari de acum 100 de ani.
Poţi să ajungi acolo din Vama Veche, pe drumul vechi de pe coasta, prin Kavarna, staţiunea Rusalka şi satul Kamen Bryag.

Te întâmpină abrupt – la propriu şi la figurat.
Căci se întinde pe un ţărm înalt, vertical şi stâncos cât vezi cu ochii, plin de grote, de colţi albi de piatră şi de poduri de piatră săpate de mare.
Aşa că, dacă eşti iubitor de plajă în accepţiunea clasică, ia-ţi adio! NU aici e locul tău! Cea mai apropiată plajă cu nisip este la Bolata, cam la 2 km de Tyulenovo.

DE CE ESTE TYULENOVO TOTAL… ALTFEL:
Păi, în primul rând, eu, una, nu am mai văzut nicăieri în altă parte în Marea Neagră o apă atât de limpede!
Pozele, care vorbesc cat 1000 de cuvinte, le-am pus aici.

Poţi inota în voie prin apele turcoaz. Sau poţi face chiar scuba diving., admirând fundul mării.

Să nu te gândeşti, însă, la vreun peisaj din acela idilic, cu ape liniştite. Căci sunt zone întregi unde valurile se sparg, nervoase şi înspumate, de colţii ascuţiti de piatră, ieşiţi în largul mării.
Sau de faleza stâncoasă, pe care am văzut câţiva temerari căţărându-se.
Fie de dragul de a se căţăra.
Fie pentru a se arunca din lucurile unde apele sunt mai cuminţi, mai adânci şi mai puţin periculoase.

Sau chiar pentru a explora grotele formate în pereţii înalţi ai falezei.

Şi, pentru că tot am pomenit de grote şi stânci, e momentul să îţi împărtăşesc ce am aflat tot din Bulgaria, din satul Bulgarevo:
După Tyulenovo, aproape de Kamen Bryag se află Mănăstirile Stâncoase – un complex megalitic, cu morminte săpate în stâncă şi pietre ritualice, folosite pentru cultul antic al Soarelui.
Şi multe artefacte extrem de vechi.

Iar dacă nu eşti pasionat(ă) nici de sporturi extreme, nici de istorie, la Tyulenovo poţi înota, poţi lenevi pe faleză sau le poalele stâncilor, admirând natura sălbatică sau poţi pescui.
De-a lungul orelor cât am hălăduit pe faleza am văzut câţiva turişti negociind cu localnicii, în micul golf-port al satului. După care au plecat cu o barcă închiriată în larg, la pescuit.

Noi am tras seara la unul dintre hotelurile locale.
Pe booking.com sau trivago.com găseşti cu siguranţă câteva variante de cazare în zonă, super convenabile, care îţi vor face cu ochiul.

Dar să ştii că am regretat că nu am avut corturile, ca să campăm chiar pe faleză.
Chiar în mijlocul câmpului galben şi întins, ca o mare de ierburi uscate.
Şi cu cealaltă mare, spărgându-şi valurile ritmic, iar şi iar, la nesfârşit, de stâncile de sub tine.
Şi cu cerul senin, întins, la nesfârşit, deasupra.

Un loc inedit, de o frumuseţe sălbatică, plăcut periculoasă, tulburătoare, neaşteptată.
Cine ştie? Poate ca focile din Marea Neagră, ascunse printre stâncile de la Tyulenovo, erau, de vremuri, sirene. Sirene care îi ademeneau pe pescarii şi pe călătorii rătăciţi, pierduţi în visare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *