Gallery

Ecce Homo: KomunOmo!

Aleargă prin ploaie.
Trenchcoat-ul îi flutură haotic în bătaia vântului.
În alte condiţii, ar fi bombănit de mama focului şi şi-ar fi stricat întreaga zi.
Dar astăzi chiar nu-i pasă.
Se uită la ceas.
Mai sunt câteva minute şi o să o audă!
Zâmbeşte tâmp, şi cu gura şi cu ochii – în care îi intră picăturile de ploaie.
Şi grăbeşte şi mai tare pasul.
E îndrăgostit lulea.
Da, viaţa lui are alt sens acum, de când a cunoscut-o pe Ea.
Descuie precipitat uşa.
Emoţia aproape îl gâtuie când dă comanda vocală de activarea sistemului electric al casei.
Se repede către sistemul său de operare computerizată.
– Bună seara, iubito! Mi-a fost atât de dor de tine!
– Bine ai venit acasă, honey, îi răspunde, cu o voce seducătoare, guturală şi plină de iubire,… computerul.

Ţi-a sunat familiar scenariul de mai sus?
Înseamnă că ai văzut, ca şi mine, HER – unul dintre filmele favorite la Oscarul de anul acesta.

Un film cu un subiect care nu are cum să lase rece pe nimeni:
Los Angeles. Într-un viitor foarte apropiat.
Theodore are un job interesant – scrie, la comandă, scrisori de dragoste pentru alţii.
Viaţa lui personală este însă destul de anostă.
Cât despre cea amoroasă, ce să mai vorbim: lasă total de dorit, din moment ce tocmai a divorţat de iubita sa din adolescenţă.
Romantic incurabil, omu’ nostru e în căutarea unei femei perfecte şi suspină după marea iubire.
Şi iată că marea iubire apare fix de unde nu se aşteaptă:
din sistemul său de operare computerizat, de care… se îndrăgosteşte.

Da, de o inteligenţă artificială, fără corp material, fără chip, fără…viaţă organică.
Un computer căruia, de fapt, el însuşi îi setase, în configurările iniţiale, “genul”: Feminin.
Generând astfel numele: Samantha.
Şi o voce cu personalitate şi… extrem de sexy – ce-i al ei e-al ei!

Prin vară citeam despre un tânăr star de la Hollywood care s-a îndrăgostit, exclusiv prin intermediul e-mailurilor, de o fată bolnavă de leucemie.
Deşi nu o cunoscuse niciodată in real life, sentimentul puternic de deznădejde şi depresia provocată de dispariţia tragică a fetei au fost, însă, extrem de reale!
Şi nu şi-a revenit nici măcar atunci când un amic i-a recunoscut (cu dovezi) că totul fusese o farsă.
Că fata respectivă era 100% un personaj inventat.
Si că în tot acest timp se conversase, de fapt, pe mail cu… amicul său pus pe glume…

Scenarii care deja nu ne mai par atât de SF cum ni s-ar fi părut acum câţiva ani.
Din simplul fapt că inteligenţa artificială şi socializarea virtuală s-au inserat peste tot în viaţa noastră de zi cu zi.
Pe sub pielea noastră.
În casele şi gândurile fiecăruia dintre noi.
Pe nesimţite.
Şi ireversibil.

Şi da, am şi eu (probabil ai şi tu) cunoştinţe care s-au cunoscut prin intermediul chat-ului şi site-urilor matrimoniale.
Şi sunt încă fericiţi şi împreună, după ani şi ani.
E adevărat că, după prima lor întâlnire, cea petrecută din mediul virtual, întâlnirile şi relaţia lor s-au mutat în mediul real.
Căci, slavă Domnului, încă nu am auzit de nimeni (în afară de Theodore, personajul nostru ţâcnit aaa… fictiv mai sus amintit) care să se fi îndrăgostit lulea de un computer.

Dar, într-o lume în care online-ul ne creează dependenţă pe zi ce trece, pericolul de alienare, de pierderea simţului realităţii şi de desocializare există.
Este extrem de real.
Şi ne pândeşte la fiecare click în plus – mai ales pe cei din generaţia născuţilor cu computerul de gât.

Eu, una, sunt o persoană SENZORIALĂ.
Nu ştiu, nu pot şi nu vreau să trăiesc altfel decât SIMŢIND realitatea pe propria PIELE!

Îmi place să VĂD.
Să mă AUD spunându-i celui de lângă mine “te iubesc”.
Şi să mă las răsfăţată de zgomotele naturii, de râsetele şi de sunetele vocilor celor pe lângă care trec zilnic.
Să PIPĂI şi să strig “Este”.
Să mă delectez cu AROME.
Mă binedispune maxim să ies să DANSEZ, serile.
Îmi place să visez despre locuri REALE.
Îmi place NATURA.
Vreau să simt în NĂRI mirosul sărat al valurilor spărgându-se de stânci. Şi să ARUNC în vânt frunzele aurii şi uscate, toamna.
Să îmi alint URECHILE cu scârţâitul îngheţat al zăpezii, SUB TOCURILE cizmelor.
Să las pe ţărmul ud URME DE PAŞI. Şi să las nicipul cald să-mi răsfeţe tălpile.

Pe scurt, îmi place să SIMT.
Să trăiesc cu toate simţurile larg deschise.
Şi să-mi trăiesc intens pasiunea pentru călătorii.

Mă bucur de fiecare clipă dedicată călătoriilor.
Îmi face o plăcere maximă să îi inspir şi pe alţii cu experienţele mele extraordinare, de nomadă prin lume. Să împărtăşesc informaţii. Dar şi să mă menţin mereu informată.

De aici şi până la a da, avidă, peste comunităţi cu aceleaşi pasiuni de hălăduit şi bântuit prin lume, ca şi mine, a fost doar un singur pas. Natural.

M-am înscris prima dată în “A small world”, o comunitate internaţională de travel şi lifestyle.
Schimbul de informaţii pe care o comunitate cu interese comune cu tine ţi-l facilitează este efervescent. Te ţine alert la noutate şi te îmbogăţeşte.

Evident, am vrut şi mai mult, pentru că sunt 100% senzorială şi 100,1% adeptă a contactului face-to-face.
Aşa că m-a integrat în comunităţi autohtone: “LumeaMare”, “Blogosfera de Turism” şi “Traveo”.
Şi, imediat după ce i-am cunoscut online pe fondatorii şi pe membrii lor, am început să interacţionez cu ei şi la întâlniri.
Să NE VEDEM la un ceai cu aromă de poveste.
Să stăm la TACLALE de la om la om, să SHARE-uim întâmplări de prin lume adunate şi prin lumea largă trăite.

Aşa cum am spus de nenumărate ori, inclusiv aici, în competiţia SuperBlog 2014 (pentru care scriu articolul de faţă şi prin care am aflat despre comunitatea Komunomo):
da, îmi place online-ul. Dar cu moderaţie.

Da, iubesc facebook-ul, whatsApp-ul, Instagram-ul şi skype-ul.
Dar adesea mă trezesc că pun mână pe telefon NU pentru a posta un articol, a da un like sau a scrie un mesaj.
Ci, culmea culmilor şi a aroganţei, pun mâna pe telefon pentru a-mi suna prietenii.
Şi a-i invita prin parc.
Ori la o cafea, la trasă.
Sau în următoarea vacanţă în care plec.

Iată omul în care cred eu cu tărie:
KOMUNOMO – omul pe care pot să-l şi SIMT lângă mine.
Omul care socializează pe viu!

Şi, da, iată stilul de socializare în care cred eu cu tărie:Începe cu o strângere de mână, cu un “să ne mai VEDEM” şi “să mai STĂM LA CAFEA ŞI POVEŞTI”.
Nu cu “să ne LIKE-UIM” şi “să ne SHARE-UIM imaginile virtuale”.

Recunosc, relaţiile virtuale sunt muuuult mai comode.

Pot începe şi se pot termina simplu, printr-un click sau printr-un declick: al butonului de on-off.
E adevărat, cele din viaţa reală sunt mai greu de menţinut şi întreţinut.
Cer timp, energie, deplasare în SPAŢIU.
Trebuie să le cultivi, să le scoţi la aer şi la soare, să le uzi la rădăcină, că, deh, sunt… VII!
Da, trebuie să stai să îţi ASCULŢI prietenii când au probleme şi vor să plângă pe UMĂRUL tău.
Necesită efortul de a MÂNGÂIA pe cineva pe creştet.
Şi de a te bucura de LUMINA din ochii lui. Lumină pe care niciun web-cam din lume nu o să o poată capta şi transmite pe Skype, Viber sau Instagram…

Dar, ce spui, vrei să accepţi provocarea mea?
Haide să încercăm împreună o extravaganţa maximă.

De genul… să ne ştergem aplicaţia de facebook de pe telefon. OK, nu neapărat de tot, ci doar, să zicem, pentru 1 zi.
O să constatăm că cerul nu a crăpat. Şi la orizont nu au apărut păsări negre cu ciocul de fier.

Sau hai să mergem şi mai departe.
Şi să ne petrecem un weekend întreg fără tehnologie.
Şi să mergem la munte.
Sau să ne plimbăm prin parc.
Să ne jucăm volei cu copiii. S
ă povestim cu prietenii, pe o bancă sau la o cafenea.
Să ne SHARE-UIM PE VIU emoţiile şi gândurile.
Să redescoperim REALITATEA. Viaţa reală. Şi oamenii reali.

Până la urmă, realitatea nu este 3D.
Nici măcar 4D, văzută pe cele mai cool displayuri HD şi cu cei mai performanţi ochelari.
Realitatea este una… multi-senzorială, multi-dimensională, completă şi complexă.
Realitatea, viaţa reală şi oamenii reali sunt mult mai mult decât îţi oferă şi ţi-ar putea oferi vreodată orice mijloc de intermediere.
Iubesc – iremediabil şi mai presus de orice – realitatea nemijlocită. Ceea ce îţi doresc şi ţie, din tot sufletul!

3 thoughts on “Ecce Homo: KomunOmo!

  1. Genial titlul articolului dar si modul in care ai impletit planurile si exemplele prin care online-ul cu socializarea virtuala ne-a intrat pe sub piele in ultimii ani. Multumesc, foarte frumos 🙂

  2. lookadmin says:

    Felicitari pentru initiativa, Komunomo. Si pentru super-tema aleasa pentru SuperBlog! 🙂 O reală încântare – pentru noi, toţi cei înscrişi în competiţie – şi, sunbt convinsă, pentru toţi cititorii noştri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *