Gallery

Drumul Mătăsii prin Uzbekistan – 5: Legendarul Samarkand

Primul şi primul lucru pe care l-am aflat despre Uzbekistan, întâmplător, acum muuuulţi ani, a fost “Samarkand”.
Un nume.
Un nume care mi s-a părut fascinant, cu o rezonanţă aparte, rupt parcă din poveştile celor “1001 de Nopţi”, fapt pentru care am vrut neapărat să ştiu mai multe detalii despre el.
Şi am aflat că este un oraş fascinant, într-adevăr. O legendă în piatră gălbuie şi mozaicuri albastre de pe legendarul Drum al Mătăsii.

FASCINAŢIA UNUI ORAŞ DE LA INTERSECŢIA CULTURILOR
Samarkand.
Un oraş istoric de senzaţie, vechi, din secolul 7 î.Ch. Atât de somptuos, încât a reuşit să îl uimească prin măreţia sa chiar şi pe cuceritorul Alexandru cel Mare, în sec. 4 î.CH.
E adevărat că pe vremea lui Alexandru se numea altfel (Afrosiab, dar grecii îl numeau Marakanda). Şi că arăta complet diferit faţă de ce putem admira astăzi, ţinând cont că, la 1220, oraşul a fost distrus de hoardele lui Ghingis Han.
Însă măreţia i-a fost restaurată integral de legendarul conducător local, Timur, şi de urmaşii săi, la sf sec. 14 şi în sec. 15!

Mulţi îl ştiu drept locul unde este cea mai frumoasă şi celebră piaţă din Asia Centrală – Registan (“Locul Nisipos”).

Alţii îl recunosc după ansamblul de construcţii superbe dedicate lui Bibi-Khanum, soţia prea-iubită a lui Timur.

Sau după cele mai impresionante ansambluri mortuare, cel care adăposteşte mormântul lui Timur sau cel cu mausoleele tuturor nobililor din imperiul timuriţilor.

Ori după figura renascentistă, de om de ştiinţă, astronom vestit şi architect, a nepotului lui Timur, Ulug Benk, constructorul unui Observator extrem de elaborat!

Eu, însă, l-am descoperit cu sufletul şi ochii, mai mult decât cu mintea, nelăsând toate frânturile de informaţii pe care le aveam despre celebrul oraş de pe Drumul Mătăsii să îmi strice uimirea şi plăcerea cu care l-am întâlnit, înflorit, la sfârşit de martie, în oaza râului Zerafshan şi îmbrăţişat, protector, pe trei laturi, de munţii cei înalţi ai Uzbekistanului.

CELE 3 ORAŞE-ÎNTR-UNUL
Istoria Samarkandei se regăseşte în 3 straturi istorice, în 3 oraşe din epoci şi culture diferite.
Primul este Afrosiab, capitala Sogdianei, uriaşul oraş antic, fondat în sec 7 î. Ch. şi înconjurat de măreţe ziduri de apărare, distrus însă în întregime de Ghingis Han. Acum sit arheologic în partea nord-vestică a oraşului din zilele noastre şi singurele părţi rămase sunt două moschei din sec 8, respectiv 12.
Un oraş prosper, la intersecţia drumurilor între China, Persia, Afganistan, India şi zona Caucazilor, a jucat un rol esenţial (comercial şi cultural) în lungul Drum al Mătăsii.

Cel de-al doilea “strat” istoric al actualei Samarkanda este oraşul medieval, reconstruit de Timur, în sec. 14 şi 15, cu o măreţie arhitectonică şi artistică incredibilă. Iar cel de-al treilea şi cel mai recent oraş este cel modern, construit de cuceritorii ruşi, începând cu 1.800, în jurul oraşelor vechi.

COMPLEXELE ARHITECTONICE EMBLEMATICE PENTRU CULTURA ISLAMICĂ
Dar haide să mă limitez cu detaliile la oraşul medieval. Cel construit de legendarul Timur şi de nepotul său, Ulug Bek. Şi a cărui măreţie o putem admira încă în zilele noastre.

Conform studiilor, construcţiile din această perioadă timuridă, adevărate opere de artă, ample, cu decoraţiuni extrem de elaborate, vor influenţa întreaga arhitectură islamică, punându-şi amprenta asupra construcţiilor Safavizilor din Persia, a Mogulilor din India şi a Otomanilor din Turcia.
De atunci s-au păstrat numeroasele şi impresionantele ansambluri de moschei, madrase (academii, şcoli coranice) şi clădiri rezidenţiale, precum cele din Piaţa centrală Registan, Kuk-Saray (Palatul Albastru), Bibi Khannum, construit chiar la cea mai importanta poartă a oraşului, Shakhi-Zinda, Gur-Emir şi Rukhabad, Abdi-Darun, Ishrat-Khona ori Moscheea Hazrat-Hizr. Ca şi rămăşiţele centrului ştiinţific: observatorul astronomic al lui Ulug Bek.

Ori impresionantele spaţii de înmormântare islamice – mausoleele.
Fie că este vorba despre cel care adăposteşte mormântul emirului Timur şi ale familiei sale.
Fie că este vorba despre complexul de mausolee dedicate nobilimii şi apropiaţilor timurizilor.

Samarkand – orasul cu mozaicuri albastre in care mi-am dorit cel mai mult sa ajung de pe întregul Drum al Matasii. Si iata ca l-am văzut, anul acesta. Pot spune că sunt mai bogată cu încă o legendă pe care am descoperit-o, cu ochii, cu sufletul, cu toate simturile deschise la maxim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *