Gallery

Cuba Libre: IX – Vinales cel idilic şi mogotele de aur

Am plecat cu noaptea-n cap din Havana, Cuba spre vest. Şi iată că, după 2 ore, ne-am trezit direct în Halong Bay, Vietnam.
Ne frecăm la ochi. Nu, nu e de la rom, nici de la noxele emanate de maşinile vechi americane. Nu e un miraj. E doar starea inegalabilă de exaltare pe care ne-o oferă panorama superbă aşternută la picioarele noastre: muşuroaie uriaşe, cocoaşe împădurite se înşiră, şugubeţe, către toate zările, cât vezi cu ochi.

Sunt los mogotes – mogotele din Vinales!
Surorile gemene ale stâncilor rotunjite şi acoperite de păduri din Halong Bay. Ori a celor din Phuket, Thailanda.

Doar că, în loc de valurile verzi ale apelor care le scaldă pe surorile lor asiatice, mogotele cubaneze sunt scăldate de valurile verzi ale câmpurilor de tutun.
E cel mai bun tutun din Cuba, după cum ne şoptesc, complici, localnici.
O fi!, îi credem noi pe cuvânt. Poate că de la pământul ăsta incredibil de roşu din regiunea Pinar del Rio, bogat în minerale. Sau, poate, de la peisajul de basm în care creşte.
Practic, două zile cât zăbovim în Vinales trăim continuu într-un basm în culori.
Impresiile în imagini le-am strans aici

###
CE SĂ FACI ÎN VINALES?
DĂ UN TUR PLIN DE CULOARE LOCALĂ PRIN ORAŞ
Casele sunt minione, multicolore, aliniate elegant pe deal ca nişte prăjituri pe galantare.
Aproape toate au grădini de poveste şi acoperiş-terasă, de pe care să admiri mogotele împădurite.

Localnicii se plimbă, veseli, în maşinile americane, vintage şi multicolore, pe strada principală, prin faţa Catedralei oranj.
Alţi localnici se dau cu caruţe, cu care ori cu motorete cu ataş, teleportate direct din anii 40 – 50. Ori, de cele mai multe ori, îţi zâmbesc de pe caii lor frumoşi şi de sub pălăriile lor de cowboy. Că doar suntem în vestul sălbatic… pardon, în vestul idilic al Cubei.

Papaya (“fruta bomba”) e mult mai portocalie şi mai gustoasă decât oriunde. Iar daiquiri: mult mai albastru, de la adaosul excesic de delicios de curacao.
Omuleţii verzi mai lipsesc! Omuleţii negri, însă, făcuţi din paie, aşteaptă cuminţi revelionul, când vor fi arşi, ca jertfă pentru un an nou şi mai idilic, şi mai roditor.

EXPLOREAZĂ PEŞTERILE
Şi, pentru că munţii acoperiţi de păduri sunt din calcar, sunt plini de grote şi peşteri.
Îţi recomand 3 în care am fost:
1. Cuevas del Indio (Peşterile Indianului).
Costă 5 CUC intrarea şi 5 CUC biletul de autobuz până acolo. Este aproape de oraş (5 km) şi uşor accesibilă. Are intrare camuflată de junglă, potecă pavată, încăperi destul de uscate şi spaţioase, pline de stalagmite şi stalactice albe şi verzui.
Poteca se termină brusc cu un mic ponton, de unde te preiau bărci şi te plimbă pe râul subteran, printre pereţi plini de figuri ciudate sculptate de apă în piatră.
Până şi ieşirea este absolut spectaculoasă, printr-o crăpătură extrem de înaltă şi îngustă în stâncă, printre liane şi frunze verzi, direct într-un mic lăcuşor urmat de o cascadă.

2. Cueva de Viñales (Peştera Vinales).
Fără să fie vreo mare şmecherie în materie de speologie, la unul dintre cele două capete îţi oferă, însă, un spectacol santeria susţinut de trei actori negri. Iar la celălalt capăt: El Palenque de Los Cimarrones. Adică un restaurant spectaculos, unde se ţine şi discotecă sâmbătă seara, aşa cum şi în Trinidad se ţinea discotecă într-o peşteră…

3. Gran Caverna de Santo Tomás (Marea Peşteră a Sfântului Toma).
La capătul unui drum pitoresc de 15 km în afara oraşului, printre mogote, te aşteaptă, nerăbdătoare, cea mai mare peşteră din Cuba. Ce îţi trebuie?
Pantofi cu talpă nealunecoasă, căci se urcă zdravăn prin jungla deasă.
Tricou subţire, înăuntru aerul fiind foarte cald şi uscat.
Minim 2 ore jumătate timp să o vizitezi.
5 CUC ca să plăteşti intrarea, taxă în care este inclus şi ghidul, dar şi casca de protecţie, cu tot cu lanternă frontală.
Urechile ciulite la cântecul straniu al păsărilor.
Şi ochii şi aparatul de fotografiat larg deschişi. Pentru a reţine cât mai mult din frumuseţea sub-pământeană a galeriilor dantelate, a pereţilor din stâncă albă, prăbuşiţi pe alocuri şi lăsând jungla, ba chiar şi câte o sămânţă două, să pătrundă înăuntru.

Ghidul ne spune că sunt 45 de km de galerii, pe 8 niveluri, din care noi vizităm doar un nivel. Grandios! Tot ghidul ne povesteşte că orăşelul pe care îl vedem în zare, printr-o spărtură de perete, este
El Moncada, construit după o idee năstruşnică a lui Fidel, cu străzile trasate în forma literelor C, U, B şi A.
Cuba nu încetează niciodată să te surprindă, fie că este vorba despre natură, oameni sau istorie!

UITE-TE PE PEREŢI… PE PEREŢII MUNŢILOR
Versanţii rotunjiţi ai mogotelos oferă un spectacol de care nu te mai saturi. Chiar dacă sunt acoperiţi de vegetaţie luxuriantă, ori dantelaţi de apă şi de vânt, sau pictaţi de mâna omului (la ordinul trăznit al lui Fidel Castro, aşa cum se întâmplă cu Mural de la Prehistoria, pictat în 61).

CAŢĂRĂ-TE PE MUNTE.
Poţi face hikking sau te poţi căţăra pe oricare dintre mogote îţi face cu ochiul, însă neapărat însoţit.
Sau înainte de apus, mergi pe jos sau cu maşina, sus, la Hotel Las Jazmines. De aici vei putea arunca o privire lacomă asupra orăşelului şi a nebuniei de valuri verzi şi rotunjite care îl înconjoară!

PRINTE MUNŢI ŞI VĂI
E 8 dimineaţa şi deja soarele arde cu încăpăţânare. Nu vrem să ne avântăm singure prin parcul naţional, am rata cele mai frumoase şi interesante unghiuri, sunt convinsă.
Aşa că ne luăm un ghid (10 CUC de persoană). Este extrem de inteligent şi comunicativ. Cu el, descoperim, treptat, treptat, viaţa din Vinales şi peisajele dintre munţi şi văi.
Întâlnim ferme de cai, de unde, cu 5 CUC, poţi închiria un căluţ care să te plimbe o oră spre junglă.
Traversăm câmpurile de tutun care se lucrează pe îndelete, cu plugul tras de boi albi.
Oprim la o colibă uriaşă din lemn, cu acoperiş din frunze de palmier. Aici se depozitează, timp de câteva luni, tutunul petru a se usca. Apoi trece prin două procese succesive de fermentare. După care, la un an, se transfoormă în trabucururi aromate şi renumite în toată lumea.

Vreţi să încercaţi un fum?
Nu, mulţumim!

Aerul e mult prea curat, peisajul mult prea verde, pământul mult prea roşu, lumina mult prea ireală ca să le întinez cu ceva. Nici poze nu-mi mai vine să fac. Stau pur şi simplu. Cu toate simţurile larg deschise către frumuseţea din jur. Şi îmi trăiesc basmul multicolor, pe-un picior de plai verde, în Vinales, Cuba.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *