Gallery

Costa Rica – ziua 16: Rincon de la Vieja, ultima si cea mai tare aventura costaricana!

Sa nu zici ca nu ti-am zis: cel mai bine este sa pleci la drum cu cat mai putine asteptari.
Si sa lasi locurile prin care umbli sa te surprinda.
Intotdeauna te vor surprinde placut si iti vor umple sufletul!
La mine, cel putin, reteta asta de calatorie functioneaza perfect.

Exista locuri unde simti ca renasti. In altele te simti ca acasa.
Exista locuri care iti ascund senzatii intense si surprize la fiecare pas si la fiecare privire.
Si, in fine, exista locuri in care, cand ajungi, simti ca, pentru o clipa, Dumnezeu ti-a suras.
Cam asta a fost senzatia mea, inca de cand am ajuns in rezervatia naturala de sub vulcani, Rincon de la Vieja.

Totul a inceput dupa o noapte de cosmar si de furtuna, cand orice speranta de drumetie mi se spulberase ca o papadie-n vant.
Si iata ca, in timp ce-mi iau, cam trista, micul dejun pe terasa din mijlocul junglei, un curcubeu isi rasfira coada, in toata splendoarea lui, fix in fata mea.
Si imi spune “buna dimineata”.
Pai buna imi va fi! Si dimineata, si ziua, si seara asta de neuitat!!!

Sar in sus de bucurie. Ma simt ca Dorothy, purtata de uragan pana la capatul curcubeului, pe taramul Vrajitorului din Oz.

Ne lasam purtati vertiginos de un jeep (40-50$ din Liberia pana la Rincon sau 30$ de la Rinconcito, de unde venim noi).
Ne apropiem rapid de vulcanul din zare, unde un crampei din alt curcubeu ne face cu ochiul, de pe un cer turcoaz.
E clar, azi e ziua mea speciala!
Intram in parcul national, lasand 15$ la intrare si cate un zambet paznicilor de la Las Pailas.

Copaci uriasi si dantelati, creati parca exclusiv din liane impletite. Si care pot adaposti in gaurile din trunchiurile lor un mic trib de maimute.
Cappucini cu cap alb si corp negru se uita curioasi la noi, din boscheti.
Alte maimute, din neamul maimutelir-paianjen, se arunca dintr-un copac in altul.
Fluturi mari si albastri, insotiti pe alocuri de fluturi mai mici, galbeni sau portocalii, sunt deschizatorii cararilor noastre de astazi.

Pasii ni se impletesc printre liane zvelte si frunze verzi, de toate formele si marimile.
Si ne poarta, pe rand, pe la vulcanii noroiosi bolborosind ca o oala.
Printre jeturi de aburi sulfurosi iesind apocaliptic din pamant.
Peste zeci pe rauri sprintene, adanci pana la glezne sau pana in talie, in fata carora ne plecam si… ne descaltam regulamentar.
In piscinele naturale cu apa termala sulfuroasa, binecuvantat de calda si de placuta dupa atata mers in bocanci.
La poalele a 3 cascade absolut senzationale – caderi albe si asurzitoare de apa printre stancile vulcanice negre.
Si printre trunchiurile enorme de arbori seculari, doborati la pamant de cine stie ce intemperie de inceput si sfarsit de lume.

Bine antrenati din expeditiile prin jungla din ultimele saptamani (Corcovado, Manuel Antonio, Arenal-Cerro Chato, Monteverde), noi am ales sa facem astazi ambele trasee unite:
Atat pe cel circular, dintre Las Pailas si vulcanii noroiosi, cam 4km, cat si pe cel de Santa Maria, inca 6 km pana la izvoarele termale. Fara ghid, inutil sa va mai spun asta! (Un tur scurt cu ghid dureaza vreo 3 ore, costa 60$ plus taxa de intrare 15$. Este mai safe, e adevarat, dar, sincer, te poarta pe un traseu pur turistic. Iar sentimentul de aventura si ocazia de a te simti si a fi pe bune singur in jungla se diminueaza).

Dupa trecerile amtitoare prin rauri si pe sub cascade, pe sub trunchiuri cazute si printre crengi si liane ce ne taie calea, iesirea la punctul final al cararii, Santa Maria, se face printr-o poiana cu iarba verde. Scaldata complet de soarele bland de la ora 4.
Ultima cascada, inainte de iesirea din jungla, se numeste Cascada din Padurea Fermecata. Si nu, nu glumesc, nici nu aberez de la oboseala. Daca ar fi sa imi imaginez acum Raiul, sigur asa mi l-as imagina: exact ca pe Rincon de la Vieja.
Inceputul si sfarsitul adrenalinei, starii de bine, fericirii si implinirii!

Mai avem 10km de mers pe jos pana la cabanita noastra dichisita de la Rinconcito. Sunt plina de intepaturi de insecte fara nume stiut si de vanatai de prin coclaurile batute. Adidasii stau sa se imprastie in bucati, de la atata umezeala. Jeansii imi sunt fleasca de la atata traversat de rauri.
Dar cui ii mai pasa?
Cu un apus de milioane, scaldand in auriu nenumaratele lanturi de munti si dealuri din zare, ziua asta de 1001 de ore ne spune “La revedere”.

E ultima zi de aventura in Costa Rica. De maine, Nicaragua ne va intinde bratele sale bronzate si inverzite. In semn de invitatie catre noi si noi aventuri.
Pura vida, amigos! Pura vida de Costa Rica! Adios!

One thought on “Costa Rica – ziua 16: Rincon de la Vieja, ultima si cea mai tare aventura costaricana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *