Gallery

Casa cu Cărţi, Strada Ficţiunii, la parter. Vă mai aştept, sper!

Să fie oare din cauza memoriei mele betege?
Sau poate a unor motoare de memorare torsionate rău de tot?
Ori, cine ştie, a unor indicatoare care marchează, inevitabil, alte străzi decât cea căutată?
Cert este că eu nu-mi amintesc mai nimic din cărtile pe care le-am citit de-a lungul vietii. Nu-mi amintesc şi pace!

În fine, nu credeţi că sunt vreo amnezică.
Sau că centrul memoriei mele o fi DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ (de Maj Sjöwall).
De cărţile citite nu-mi amintesc… în sensul clasic al cuvântului.
Adică, de exemplu, nu-mi amintesc prea bine subiectul lor.
De numele personajelor sau al localităţilor nici nu mai vorbesc!
Sunt confuză de multe ori chiar si asupra sensului de desfăşurare a acţiunii. Sau dacă era vorba despre secolul al XVII-lea sau început de secol XXI…

Bâjbâi prin acţiune precum un orb fără baston, pe o stradă abstractă, de unde au dispărut PÂNĂ ȘI CÂINII (de Jon McGregor) care să mă ghideze sau care să mă mârâie.
Colind continuu pe strada de colecţie: “STRADA FICŢIUNII”

Ceea ce-mi rămâne, însă, indestructibilă, după ce citesc o carte, este SENZAŢIA.
IMPRESIA pe care ea mi-a creat-o.

Amprenta pe care acea carte mi-a lăsat-o pe suflet.
Pe ea mi-o reamintesc mereu şi din ea mă hrănesc!
Această reinterpretare a poveştii şi a personajelor prin prisma imaginaţiei mele.
După ce citesc o carte, îmi rămân, perfect definite, impresiile pe care ea mi le-a creat si locurile pe care mi le-a dezvăluit.

Iar când zic LOCURI, mă refer nu doar la cele spaţiale (la spaţiile verzi. La străzile betonate, cu garduri şi trotuare. La spaţiile colocviale. Sau la cele cosmice, infinite).
Ci si la locurile-comune ale diversilor scriitori, din diverse epoci. (adică iubire împletită cu ură, frumuseţe versus hoţi de frumuseţe, lăcomie, sex, frustrări, serenitate, ambiţii şi alte teme cu caracter general-uman).

Căci, la urma urmelor, în urma tuturor amintirilor despre o carte, ceea ce-mi rămâne mie este ESENŢA!
Îmi rămân emotiile pe care ea mi le-a generat.
Reinterpretarile.
Posibilităţile multiple.
Şi miile de căi noi pe care mi le-a deschis prin suflet şi minte.
Se pare ca doar MEMORIA MEA EMOŢIONALĂ functioneaza ceas! Şi asta nu mă deranjează deloc!

De fiecare dată când recitesc o carte care mi-a placut, o văd cu alti ochi.
O redescopăr.

Pentru că eu m-am schimbat între timp, astept parcă să se fi schimbat şi subiectul, si personajele, si deznodământul.
Si, coincidenţă sau nu, chiar aşa se şi întâmplă!
A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ (de Andrew Nicoll), căci data viitoare va fi complet diferit:
Dacă eroii se iubesc cu o iubire toxică, atunci, mă rog de destinul crud care i-a unit să îi despartă, totuşi, măcar de data asta. Înainte de finalul romanului, măcar acum, la a doua lecturare. Înainte să îşi schingiuiască reciproc şi ireversibil, sufletele şi trupurile, în lungi luni de fiere
Ori dacă eroina moare la sfârşitul cărţii, atunci nu mai plâng înciudată şi încrâncenată, ca la prima citire.
Acum plâng romantic. Sau metafizic. Ori cu deznădejde deja asumată. Sau plâng cu ideea ca altfel nu s-ar fi putut scrie viata ei, dacă nu murea atunci şi aşa.

Cărţile mele din bibliotecă sunt ca nişte fantome dragi, ca nişte holograme.
Un singur exemplu să dau:
NOAPTEA DE SÂNZIENE (de Mircea Eliade) am citit-o, obsesiv, de 5 ori. Prima data la 13 ani, ultima data: de curând.
Şi, jur, niciodată habar nu am ce o să se întâmple în pagina următoare.
Parcă Eliade vine si rescrie de fiecare dată cartea, exact înainte să apuc eu să dau pagina. Se joacă aşa cu evenimentele şi cu personajele prin faţa ochilor mei, ca pe o tabla de şah a hazardului.

Şi aş putea continua exemplele la infinit, cu toate cărţile din lume. Toate devin sub ochii mei entităţi nedefinite, din plasmă. Care se reconturează, cu fiecare lumină diferită prin care le revăd. Cu fiecare moment din viaţă în care le recitesc.

Doar SENZAŢIA DE ELIBERARE ŞI DE ÎMBOGĂŢIRE de după lecturare rămâne de fiecare dată aceeaşi!
Da, VIAȚA FACE TOȚI BANII (de Vlad A. Popescu). Dar FICŢIUNEA e şi mai şi: ne face pe toţi mult mai bogaţi decât ne fac toţi banii!

Şi cărtile mele din suflet sunt vii!
Sunt la fel de vii ca personajele lor – fie ele fantastice sau cât se poate de realiste. Evoluează continuu. Şi îşi duc viaţa lor proprie, pe care eu nu o pot decât simţi, admira, aplauda, consemna.

Da, aveţi dreptate, ar fi momentul să mă prezint:
NUMELE MEU ESTE NIMENI (de Valerio Massimo Manfredi).
Sau, ca să fiu mai exactă, am O SUTĂ DE NUME (de Cecelia Ahern).
Ba tot să fie o mie o sută de nume! Am numele tuturor cărţilor pe care le-am citit.

Locuiesc pe Strada Ficţiunii, la parter, într-o garsonieră cu VEDERE SPRE PARADIS (de Ingvar Ambjørnsen).
E vila aceea ivoire, cu arhitectură brâncovenească, “Casa cu Cărţi” de la numărul 24/7 bis. Sigur o ştiţi!
La mansardă locuiesc cei de la Editura ALL, o familie numeroasă, respectabilă şi frumoasă. Ne răsfoim în fiecare seară paginile, în semn de salut, când ne întâlnim pe scară sau în curte.
Iar la primul cat stă noul meu prieten de suflet, SuperBlog 2014 – cel pentru care mi-am aşternut astăzi, aici, gândurile şi mi-am schiţat auto-portretul.

Deţin exclusiv memorie afectivă.
CU CÂT MERG MAI REPEDE, CU ATÂT SUNT MAI MICĂ (de Kjersti Annesdatter Skomsvold). Precum Alice în Ţara Minunilor.
Atât de mică, încât, din Strada Ficţiunii, mă strecor uşor, prin gaura cheii, oriunde.
Pe rafturile bibliotecilor. Ba chiar şi între filele cărţilor, agăţată de firul naraţiunii.

Sunt eu, consumatorul de personaje. Consumatorul de destine.
CONSUMATORUL DE SUFLETE (de Codin Maticiuc) închise între toate paginile scrise şi încă nescrise.

Pe scurt, sunt eu, BELETRISTICA.
Îmi regăsiţi numele complet (şi toate chipurile sub care mă metamorfozez) pe Lista lui Alex. Ștefanescu.
Şi vă dau tuturor întâlnire pe Strada Ficţiunii.
O ÎNTÂLNIRE CU VIAŢA (de Cecelia Ahern) care, chiar şi DUPĂ ŞAPTE ANI…(de Guillaume Musso), ba chiar şi după 777 de ani, tot bate filmul.
CU VIAŢA CEA DIN CĂRŢI – mereu uitată şi mereu redescoperită.
Cu viaţa pe care o putem retrăi, rescrie, re-digera ori de câte ori dorim!

Notă de subsol:
Vă rog, nu vă alarmaţi!
Am memorie mioapă, dar imaginaţie enormă.
Şi un suflet multiplicat în mii şi mii de personaje, ca într-un caleidoscop uriaş.
Citesc, retrăiesc şi reinterpretez cărţi la nesfârşit.
Dacă vă place să descoperiţi universurile care ni se deschid prin cărţi şi poveşti, nu mă ocoliţi pe celălalt trotuar. Am timp să vorbesc cu fiecare în parte şi să povestim ani întregi.
Dacă vreţi să-mi răsfoiţi gândurile şi paginile, intraţi, vă rog! Sunteţi oricând bineveniţi să bem un ceai împreună şi să ne aşternem la citit.

2 thoughts on “Casa cu Cărţi, Strada Ficţiunii, la parter. Vă mai aştept, sper!

  1. Minunat, stilul tau binedispune. Reusesti sa atragi interesul prin propozitii percutante. Sper ca SuperBlogul sa nu te dezamageasca prea tare. E nevoie de stiluri din acestea, aparte. E nevoie de calitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *