Gallery

Calatorind in trecut – un vis despre Peru

VISUL 1: Zbor pe coama unui delfin lucios.
Ne intrecem cu timpul, umar la umar.
Il mangai pe gat si, dintr-un salt, depasim timpul, il lasam in urma noastra. Scot un chiot prelung. Radem.
Privesc in spate si il vad venind navalnic: Timpul… Rade si el. Ii fac cu ochiul. Sub noi e apa, tot timpul apa. Stralucind ca un solz urias
.

Intotdeauna am fost fascinata de ideea de a calatori in timp. Nu, nu in varianta SF hollywoodian, cu nave bengoase, uniforme mulate pe trup si gauri cosmice de vierme!
Ci simplu, calarind un delfin argintiu, Boeing pe numele lui.

Ma urc in avion din Otopeni.
E azi.
Iar in Peru e inca ieri!
Si zbor.
Si clipele incetinesc, se preling, se scurg alene.
Timpul e mai vascos, il auzi mangaind fuselajul.
Si, pentru o clipa, ramane in loc, prins intre trecut si prezent.

***

Sa calatoresti spre America Latina este, prin definitie, o calatorie in trecut.
De ce?
Pentru ca nu are cum sa fie altfel!

In primul rand:
zbori spre Apus (evident, nu cu viteza luminii; ca la ea doar Einstein visa cu ochii larg… inchisi).
Orele trec. 1, 2, 5, 12 ore. Si, cand aterizezi, e aceeasi zi, posibil aceeasi ora la care ai decolat din Europa.
Undeva, timpul s-a oprit.
S-a prins cu aripa de aripa avionului si s-a lasat sa pluteasca, inert, linistit ca un zmeu din hartie albastra.
Ca si cum, plictisit sa zboare mai rapid decat acele de ceasornic, a incetit brusc.
Sau, si mai incitant, s-a retras, ca o maree uriasa, ca un reflux dintr-un ocean necunoscut.
Lasand dezgolit nisipul ud al coastei continentale; nisipul timpului inca nescurs.

Doi la mana:
America Latina este istorie, oriunde te-ai uita.
Iar istoria este intoarcere in timp: printre ruine, piramide, civilizatii antice ingropate sub munti de timp.

Si social vorbind toate argumentele sunt de partea visului meu de-a calatoria in trecut!
Spatiul latino-american te teleporteaza, vrei – nu vrei, intr-o societate arhetipala, atemporala, rupta de prezent.
In mijlocul unor comunitati blajine de crescatori de animale, de agricultori si tesatori, care ar fi mai veridice in sec. 5 sau 10 decat in sec. 21!

”Bine ai venit in trecut”, imi vor sopti, in cuvinte negraite, peruanii in straie colorate, cand o sa le ating pamantul.
Ei, nu, nu in zona de trecere, direct pe aeroportul din Lima. Ci cand o sa calc in zona magica, pe podisul de la marginea orasului, printre templele inkase mute.
Pe sub dealurile incredibil de verzi, pe langa condorii uriasi si lamele la fel de placide ca mioarele noastre in ascensiune la Omu si Babele.
Ori la fel de blande precum camilele egiptene in ograda Sfinxului.

Toate imi vor vorbi pe limba lor.
Cea mai veche limba din lume: Limba comuna de dinaintea timpului.

*Nota: Visul 1 este remake al visului 0, neavut inca, in care zbor pe un dragon gri cu reflexe aurii, catre Tara Soarelui Rasare, ca sa intampin mai devreme rasaritul si viitorul.
Dar visul zero este, oricum, din alta poveste, despre rasarit, despre viitor.
Deocamdata: bine ai venit in trecut!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *