Gallery

1 mai altfel: in Wadi Rum, Iordania

Zilele de 1 mai le-am petrecut, in majoritate, pe nisipurile mai mult sau mai putin incinse, mai mult sau mai putin plouate de la Costinesti si Vama Veche.
Asta pana anul trecut, cand am rupt… si, totusi, n-am rupt traditia!
Caci mi-am petrecut ziua de 1 mai tot pe nisip, insa pe un alt fel de nisip, cu siguranta fierbinte si niciodata udat de ploi ori de valurile marii:

In nisipiul rosu cat vezi cu ochii din “Valea Lunii”, sau, cu alte cuvinte, din desertul Wadi Rum, Iordania.

DISTRACTIE ALTFEL:
La party cu beduinii

Am ajuns in deşertul Wadi Rum dupa-amiaza.
Nori paclosi, aparuti brusc la linia orizontului, oriunde te uitai in jur.
Un sentiment apasator a pus stapanire pe mine. Furtuna de nisip nu suna prea haios atunci cand esti… chiar in mijlocul ei. Intr-o masina decapotabila. Si urmeaza sa dormi intr-un cort.

Exista tabere chiar la soseaua asfaltata, care strabate o mica parte din desert. Sa nu cazi insa cumva in plasa asta, a comoditatii! Daca tot vrei sa stai in desert, du-te in inima lui, sa-i simti vibratiile si atmosfera si imensitatea!

Tabara noastra, Rahayeb, este chiar in desert, asa cum ne-am dorit-o si cum am ales-o.
Mergem destul de mult pana la ea, in directia soarelui-apune. De altfel, ne indreptam fix catre soarele estompat de perdeaua gri, pe care furtuna de nisip a ridicat-o. Un soare ciudat, galben-pal, ce pare o luna plina profilandu-se pe sirurile de munti de la orizont.

Adapostita intre stancile sub forma de potcoava, tabara ne intampina cu covor rosu – de-a lungul sirurilor de corturi si intins pana la canapelele oficiale si la cortul principal.
Printre pernele rosii, ciucurii din lana, amfore din ceramica si ibrice din bronz, parca suntem picate direct intr-un film cu Lawrence al Arabiei.
Aici se ia masa si se socializeaza.

Dupa cina senzationala, cu salate delicioase si carne de pui si de miel pregatita la goapa, pe jar, in stilul beduinilor, incepe distractia!
Tot in aer liber, tot in nisip, tot de 1 mai.
Dar, nu, nu e nici Liberty Parade, nici la Stuf in Vama.

Cativa beduini invesmantati in vesnicele lor galabia albe sau gri, canta cu vocea o melodie lalaita, acompaniindu-se la mandoline.
Apoi se incing intr-un dans arabesc: un fel de hora plina de energie a flacailor. Evident, numai barbatii sunt invitati sa li se alature in dans. Femeile sunt doar spectatoare…

Chiar daca avem corturi moderne (cu paturi si curent electric) si exista si grupuri sanitare si duşuri in tabara, simt, totusi, ca am calatorit inapoi in timp cu 1.000 de ani.
In mijlocul deşertului, privind catre intinderile nesfarsite de nisip si la camilele culcate in jurul taberei, aceleasi dintotdeauna, langa acelasi foc si ascultand aceleasi melodii ale beduinilor de la inceputul unui alt mileniu.
O seara si o noapte atemporale, pline de liniste interioara si de nelinistea de afara, unde un vant zdravan agita corturile.

DEŞERT ALTFEL:
Tot ce descoperi in si despre Iordania (cultura, istorie, arhitectura, religii) nu poate fi inteles pana nu calci tu, cu picioarele tale, in mijlocul peisajelor ei fantastice, desprinse parca de pe Marte sau dintr-un vis.

Deşerturi enorme (intinse pe trei sferturi din suprafata tarii), cu nisip rosu, stanci cu straturi multicolore de gresie, munti strunjiti de vant.

Cel mai mare desert din Iordania, intins pe 720 km patrati, cu superbele sale stanci colorate, din gresie si granit, Wadi Rum este si unul dintre cele mai marete deserturi din lume: o succesiune de portiuni de nisip rosu, de vai, dune, munti absolut superbi, cu inaltimi de pana la 1700m si canioane extrem de inguste.

Caniounul Khaz’ali este atat de ingust, incat cu greu ii observ intrarea: o fisura in masivul inalt si roscovan din fata mea.
Am admirat fascinati peretii valuriti, verticali si extrem de inalt, cu desene scrijelite in stanca de catre stramosii pre-islamici, in dialectul thamudic.

Stancile perfect tubulare si inalte ca niste furnale – “Cei 7 stalpi ai intelepciunii” ori “Podul” – stanca rosie subtire, ca o punte, macinata de timp si de vant- par construite de mana omului, nu de degetele vantului. Misterioase, aici, in mijlocul pustietatii.

UN PLATOU DE FILMARE ALTFEL:
Frumusetea aproape nepamanteana a desertului iordanian i-a fermecat si pe cei de la Hollywood, care au ales sa turneze aici numeroase filme:
Lawrence of Arabia – David Lean a filmat in Wadi Rum o mare parte din filmul sau din 196.
Red Planet – Wadi Rum a jucat rolul planetei Marte in filmul turnat aici in 2000.
Passion in the Desert – zona a fost folosita ca platou pentru multe scene ale acestui film din 1998.
Transformers: Revenge of the Fallen – desi actiunea se petrece in Egipt, filmarile s-au facut in Wadi Rum, Iordania.
May in the Summer – un film despre regasirea de sine, facut in 2013 de regizorul Cherien Dabis.

SAFARI ALTFEL:
Dis de dimineata, cu rasaritul in ochi, am plecat printre dunele de nisip si intinderile rosii nesfarsite, incolonati in jeep-urile de safari conduse de cate un tuareg.
(Sa clarific: nu despre marca de masini 4×4 vorbesc aici, ci despre tuaregii berberi, pastorii nomazi ai deserturilor.)

Noi am avut cazarea si turul asigurate, caci am aranjat toate detaliile inca din tara, prin agentia First Class.

Daca esti insa in Iordania pe cont propriu si te hotarasti sa dai o fuga si in desert, poti apela la o firma locala care organizeaza tururi safari prin desert de cateva ore, cu jeep-uri, de dimineata pana dupa-amiaza.
De exemplu, Petra Moon Travel Agency in Wadi Mousa.
Eu insa te sfatuiesc sa nu ratezi experienta autentica, de a calatori prin desert si in clasicul stil beduin, cu caravanele de camile sau pe cai. Iata cateva sugestii, pe jordanjubilee.com.

In loc de concluzie?
Deşertului nu ii vei simtit maretia, pulsatiile si frumusetea, in toata plinatatea lor, daca nu iti vei umple macar 1 zi sau 2 privirile cu rosul intens al nisipului si stancilor.
Pana nu te vei catara pe stancile rosii de la “Puntea” sculptata de vant ori printre peretii abrupti ai canioanelor inguste.
Pana nu vei atinge nisipul rosu si fin cu talpile goale. Si pana nu vei admira un apus de soare si un rasarit de luna in cerul ca o cupola sferica al desertului!

Experienta unica a deşertului, pe care sunt atat de incantata ca am trait-o.
Si pe care chiar merita sa o incerci macar o data in viata!
Eu, una, am avut o prima experienta, de 1 zi, in deserturile Egiptului, acum 8 ani, in drum spre sudicul complex de temple Abu-Simbel.
Si, dupa Wadi Rum, voi reface experienta camparii in desert si anul acesta, intr-un alt taram fascinant: Maroc.
Dar vor reveni atunci cu noile povesti si noile senzatii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *