Gallery

1 + 7 zile in Tibet (Partea I: Lhasa)

ACLIMATIZAREA:
De ce încă 1 zi, pe lângă legendarele 7 zile în Tibet?

Pentru că, odată ajuns în Lhasa, tu, biet turist, ameţit precum o muscă fără cap, ai nevoie de 1 zi să te obişnuieşti şi să te prinzi pe ce lume eşti.

Himalaya văzută din avion

Himalaya văzută din avion

Întâi şi-ntâi, este vorba de aclimatizarea organismului.
Obişnuirea corpului tău chinuit, trezit brusc în aerul curat şi rarefiat de la 3.650m – respectabila înălţime cu care Lhasa îţi face primirea.
Şi nu e deloc de neglijat!
După un zbor specatulos din Kathmandu, de-a lungul lanţului himalayan, încununat cu uriaşul cu capul în nori, Everest (8.848m), (aşa cum am avut eu zborul), aterizarea în Lhasa te loveşte direct în moalelele capului.
La propriu:
Tâmplele sunt parcă prinse în menghină. Respiraţia se îngreunează cu fiecare pas şi… îţi simti ochii, simţi tensiunea din ei. Dacă îţi curge sau nu sânge din nas sau resimţi vreo greaţă sau stare de epuizare, asta depinde numai de bunul Buddha şi de toată compasiunea sa.

Potala în culorile Chinei

Potala în culorile Chinei

Însă nu presiunea, altitudinea şi aerul îţi vor veni de hac şi vor necesita o zi de adaptare! Primul impact vizual şi psihologic cu Lhasa este dezastruos şi el va necesita, de fapt, o dezmeticire de 1 zi!
Ştii sentimentul acela pe care îl ai intrând într-un loc lipsit de vlagă, lipsit de viaţă în vene? De loc care nu respiră?
Aşa am simţit eu vazând blocurile comuniste, gri, goale, pustii şi perfect aliniatate, profilându-se în valea străjuită de munţii grivi.
Un nod în gât.
Mi-am ţinut respiraţia şi am mers pe vârfurile gândurilor până la hotel.
Niciun om pe stradă, doar câteva maşini (şi nu bag mâna în foc că şi alea nu erau cumva conduse de fantome…).
Curăţenie nefirească pe asfalt. Reclame, plastic şi sclipici chinezesc oriunde priveşti cu ochii.
O.M.G.!
Unde am nimerit? Ce au făcut cu ţara asta, cu Tibetul, după ce au cucerit-o, acum 50 de ani?!

În fine, după o noapte în care am murit de foame şi de sete (aşa s-a manifestat la mine răul de altitudine) şi după un răsărit survenit la 7.30, dimineaţa următoare mi-a mai încălzit puţin nasul iritat de aerul uscat, sufletul şi primele impresii.

tibetani la roata rugaciunii
Am început să văd. Să VĂD oameni .
Şi nu, nu doar chinezi, ci şi feţe blânde, negricioase şi enigmatice de tibetani. Retraşi, invariabil în costumele lor tradiţionale, cu codiţe negre, împletite în jurul capului, indiferent de sex şi vârstă!
Mergând spre Potala, de pe o stradă lăturalnică am văzut năvălind şiruri, valuri tăcute de tibetani mergând în aceeaşi direcţie. Nu, nu e vreo zi specială, vreo sărbătoare, m-a lămurit Rindo, ghidul tibetan. Aşa vin ei, zi de zi, în procesiune religioasă la temple şi mănăstiri, pentru a se ruga de sănătate, învărtind roţile de rugaciuni, în numele lui Budha şi al lui Dalailama.

###
#DE ŞTIUT ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT:
În Tibet nu poţi pătrunde ca turist decât printr-o agenţie de turism locală, care se va ocupa de transportul şi programul tău.
Şi de obţinerea tuturor patalamalelor de genul viză de China şi permis de Tibet, fără de care nu poţi călca pragul sfânt al ţării.
Nu ştiu motivul, dar viza de China este mult mai scumpă pentru români si americani: 80USD (plus o taxă de aprox 20USD, dacă o obţii rapid şi printr-un intermediar – agenţie locală).

Aşadar, ce ai de văzut în Lhasa, după ce începi să te aclimatizezi şi… să vezi?

TURUL DIN PRIMA ZI:
Nu ar putea să aibă în vedere altceva decât cele trei mănăstiri faimoase ale oraşului: GANDEN, DREPUNG ŞI SERA.

MĂNĂSTIREA DREPUNG

Manastirea Drepung, Lhasa

Manastirea Drepung, Lhasa

drepung bun

drepung2
Cea mai mare dintre mănăstirile tibetane, Manastirea Drepung încă mai adăposteşte, chiar şi acum, în vremurile cenzurii comunisto-chinezeşti, câteva sute de călugări şi măicuţe rase în cap.
Căţărată pe muntele Gambo Utse, la 5 km vest de centrul oraşului, mănăstirea se lasă cu greu descoperită, contra unui bilet de aprox 10USD. Bilet care isi merita fiecare cent!
Caci, odata descoperita, o vei admira in toată maretia si splendoarea ei din piatră, ziduri albe şi ferestre oblice cu rame negru cu portocaliu şi copertine colorate (aşa cum vom tot vedea în întregul Tibet, de la mănăstiri şi temple până la casele modeste ale sătenilor munteni).

###
MĂNĂSTIREA SERA.
sera dezbateri best

sera dezbateri2
Este locul acela special de la poalele Dealului Tatipu, în nordul Lhasei, unde în fiecare zi după prânz au loc dezbaterile publice pe teme religioase ale călugărilor.
Un spectacol uman pe care ar fi păcat să îl ratezi.
Iniţial, când intri în curtea iniţiatică, totul pare o mare încăierare de călugări budhisţi. Unii stau aşezaţi pe pământ, în poziţia lotus. Iar alţii “se dau la ei” cu fraze scurte şi sacadate, biciuind şi sfichiuind din malele lor (şirurile de mătănii din lemn).
Doamne apără şi păzeşte, asta ar mai lipsi, să înceapă să se certe şi să se bată cei mai pacifişti dintre pacifişti! Din fericire, însă, ei doar dez-bat, într-o succesiune ageră, zumzăitoare, percutantă şi rapidă de întrebări şi răspunsuri.
drepung
Imaginează-ţi doar un complex monacal uriaş, denumit “Sera” (“Trandafir Sălbatic”, în limba tibetană, datorită rugilor de trandafiri care îmbracă versantul din spatele mănăstirii).
Adăposteşte sanctuare, capele, un colegiu, chilii, statui, scripturi scrise cu pudră de aur şi protejate de pânză sau mătase colorată şi presate cu bucăţi de lemn.
O stare de bine şi de pace interioară te învăluie treptat. Şi un zâmbet îţi apare pe buze. Un zâmbet, poate trist pentru destinul tibetanilor, însă sincer şi stăruitor…

Noapte bună, Lhasa! Noapte bună, Tibet, oriunde te-ai afla! Şi mâine este încă o zi de descoperire!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *